4 intrări

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cimentare sf [At: GHICA, S. 647 / V: cem~, țem~, țim~ / Pl: ~tări / E: cimenta] 1-7 Întărire cu ciment (1, 3-8) Si: cimentat1, cimentuire, cimentuit1. 8 (Fig) Consolidare.

CIMENTÁRE1, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta.V. cimenta.

CIMENTÁRE2 s. f. v. cementare.

CIMENTÁRE, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta.V. cimenta.

CIMENTÁRE, cimentări, s. f. 1. Acțiunea de a cimenta (1). 2. Fig. întărire, consolidare. Sindicatele de salariați agricoli joacă un rol important în cimentarea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 50. Cimentarea și adîncirea colaborării între popoare exprimă conștiința crescîndă a intereselor lor comune. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723.

CIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) cimenta și rezultatul ei. [< cimenta].

cementa vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr cémenter] 1 A trata termochimic oțelurile moi sau aliate cu carbon, crom, azot etc., pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură. 2 (Med) A obtura canalul unui dinte cu cement (2). 3 (Med) A fixa cu cement (2) protezele pe dinți.

cementare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: cementa] 1 Tratare termochimică a oțelurilor pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură Si: cementat1 (1), cementație (1). 2 (Med) Obturare a canalului unui dinte Si: cementat1 (2), cementație (2). 3 (Med) Fixare a protezelor dentare Si: cementat1, cementație (3).

cimentá [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. 206 / V: cem~, țem~, țim~ / Pzi: ~téz / E: ciment] 1-7 vt A întări cu ciment (1, 3-8) Si: a cimentui (1-7). 8-9 vtr (Fig) A (se) consolida.

CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. [Var.: cimentá vb. I] – Din fr. cémenter.

CEMENTÁRE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. [Var.: cimentáre vb. I] – V. cementa.

CIMENTÁ1, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din fr. cémenter.

CEMENTÁRE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa.V. cementa.

CIMENTÁ, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

CIMENTÁ, cimentez, vb. I. Tranz. 1. A lega ce ciment. De la suprafața pămîntului în jos, pereții [fîntînii] erau zidiți în piatră puternic cimentată. MIHALE. O.511. Linia de închidere a celor două jgheaburi era cimentată. GALACTION, O. I 120. 2. Fig. A face ca ceva să fie solid, indistructibil; a întări, a consolida (o prietenie, o alianță etc.). Aplicînd cu fermitate linia partidului în chestiunea națională, cimentăm și mai bine unitatea politică și morală a poporului muncitor. REZ. HOT. I 29. Oamenii muncii din Republica Populară Romînă sînt pătrunși de hotărîrea neclintită de a fi și pe viitor credincioși cauzei lui Lenin și Stalin, de a st strînge și mai mulț în jurul steagului partiduluisteagul lui Lenin și Stalin -, de a cimenta și mai mult prietenie veșnică, de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 7. Clasa muncitoare și partidul ei internaționalist constituie forța care cimentează aceste națiuni noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/3. ◊ Refl. Se cimentează necontenit unitatea politico-morală a întregului popor muncitor, sub steagul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2645.

CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter.

CEMENTÁRE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa.

CEMENTÁ vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter].

arată toate definițiile

Intrare: cimentare
cimentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimentare
  • cimentarea
plural
  • cimentări
  • cimentările
genitiv-dativ singular
  • cimentări
  • cimentării
plural
  • cimentări
  • cimentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cementa / cimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cementa
  • cementare
  • cementat
  • cementatu‑
  • cementând
  • cementându‑
singular plural
  • cementea
  • cementați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cementez
(să)
  • cementez
  • cementam
  • cementai
  • cementasem
a II-a (tu)
  • cementezi
(să)
  • cementezi
  • cementai
  • cementași
  • cementaseși
a III-a (el, ea)
  • cementea
(să)
  • cementeze
  • cementa
  • cementă
  • cementase
plural I (noi)
  • cementăm
(să)
  • cementăm
  • cementam
  • cementarăm
  • cementaserăm
  • cementasem
a II-a (voi)
  • cementați
(să)
  • cementați
  • cementați
  • cementarăți
  • cementaserăți
  • cementaseți
a III-a (ei, ele)
  • cementea
(să)
  • cementeze
  • cementau
  • cementa
  • cementaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cimenta
  • cimentare
  • cimentat
  • cimentatu‑
  • cimentând
  • cimentându‑
singular plural
  • cimentea
  • cimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cimentez
(să)
  • cimentez
  • cimentam
  • cimentai
  • cimentasem
a II-a (tu)
  • cimentezi
(să)
  • cimentezi
  • cimentai
  • cimentași
  • cimentaseși
a III-a (el, ea)
  • cimentea
(să)
  • cimenteze
  • cimenta
  • cimentă
  • cimentase
plural I (noi)
  • cimentăm
(să)
  • cimentăm
  • cimentam
  • cimentarăm
  • cimentaserăm
  • cimentasem
a II-a (voi)
  • cimentați
(să)
  • cimentați
  • cimentați
  • cimentarăți
  • cimentaserăți
  • cimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • cimentea
(să)
  • cimenteze
  • cimentau
  • cimenta
  • cimentaseră
Intrare: cementare / cimentare
cementare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cementare
  • cementarea
plural
  • cementări
  • cementările
genitiv-dativ singular
  • cementări
  • cementării
plural
  • cementări
  • cementărilor
vocativ singular
plural
cimentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimentare
  • cimentarea
plural
  • cimentări
  • cimentările
genitiv-dativ singular
  • cimentări
  • cimentării
plural
  • cimentări
  • cimentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cimenta
  • cimentare
  • cimentat
  • cimentatu‑
  • cimentând
  • cimentându‑
singular plural
  • cimentea
  • cimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cimentez
(să)
  • cimentez
  • cimentam
  • cimentai
  • cimentasem
a II-a (tu)
  • cimentezi
(să)
  • cimentezi
  • cimentai
  • cimentași
  • cimentaseși
a III-a (el, ea)
  • cimentea
(să)
  • cimenteze
  • cimenta
  • cimentă
  • cimentase
plural I (noi)
  • cimentăm
(să)
  • cimentăm
  • cimentam
  • cimentarăm
  • cimentaserăm
  • cimentasem
a II-a (voi)
  • cimentați
(să)
  • cimentați
  • cimentați
  • cimentarăți
  • cimentaserăți
  • cimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • cimentea
(să)
  • cimenteze
  • cimentau
  • cimenta
  • cimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cimentare

  • 1. Acțiunea de a (se) cimenta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • exemple
    • Sindicatele de salariați agricoli joacă un rol important în cimentarea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 50.
      surse: DLRLC
    • Cimentarea și adîncirea colaborării între popoare exprimă conștiința crescîndă a intereselor lor comune. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cimenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

cementa / cimenta cimenta

  • 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX
    • diferențiere A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină.
      surse: DN
  • 2. medicină A obtura canalul unui dinte cu cement.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. medicină A fixa cu cement protezele pe dinți.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

cementare / cimentare cimentare

  • 1. Acțiunea de a cementa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN sinonime: cementație

etimologie:

  • vezi cementa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

cimenta

  • 1. A lega, a consolida cu ciment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • De la suprafața pămîntului în jos, pereții [fântânii] erau zidiți în piatră puternic cimentată. MIHALE. O.511.
      surse: DLRLC
    • Linia de închidere a celor două jgheaburi era cimentată. GALACTION, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A acoperi cu un strat de mortar (pentru a lega trainic, pentru a face durabil etc.).
      surse: NODEX
    • 1.1. A injecta sub presiune în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora.
      surse: DN
    • 1.2. reflexiv figurat A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: strânge întări 4 exemple
      exemple
      • Aplicând cu fermitate linia partidului în chestiunea națională, cimentăm și mai bine unitatea politică și morală a poporului muncitor. REZ. HOT. I 29.
        surse: DLRLC
      • Oamenii muncii din Republica Populară Romînă sînt pătrunși de hotărârea neclintită de a fi și pe viitor credincioși cauzei lui Lenin și Stalin, de a se strînge și mai mulț în jurul steagului partidului – steagul lui Lenin și Stalin -, de a cimenta și mai mult prietenia veșnică, de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 7.
        surse: DLRLC
      • Clasa muncitoare și partidul ei internaționalist constituie forța care cimentează aceste națiuni noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/3.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Se cimentează necontenit unitatea politico-morală a întregului popor muncitor, sub steagul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2645.
        surse: DLRLC

etimologie: