3 intrări
30 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIMBAL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalum, fr. cymbale.
CIMBAL, cimbale, s. n. Chimval. – Din lat. cymbalum, fr. cymbale.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
cimbal sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: it cimbalo, fr cymbale] 1 Cembalo. 2 Cinel2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIMBAL s. n. v. chimval.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIMBAL s.n. 1. Cembalo. 2. Cinel. [Cf. it. cimbalo, fr. cymbale].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIMBAL s. n. cinel. (< it. cimbalo, fr. cymbale)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*címbal și cimbál n., pl. e (vgr. kýmbalon, lat. cymbalum. V. chinval). Chinval. Citeră mult maĭ mare care se ține pe genuchĭ și din care se cîntă izbind-o cu doŭă cĭocane de lemn (Pop. țambál). V. clopot și gong.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHIMVAL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; cimbal. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chimbal sn vz chimval
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chimval sn [At: DOSOFTEI, PS. 497 / V: ~mbal / Pl: ~uri / E: vsl кумваль] (Înv; mpl) 1 Vechi instrument muzical compus din două jumătăți de glob de aramă care se loveau una cu alta Si: cimbal. 2 (Rar; imp) Clopot.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIMVAL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul, cimbal. V. talger. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHIMVAL, chimvale, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Instrument muzical folosit în vechime, compus din două talere de aramă care se loveau unul de altul, producînd un sunet puternic și vibrant. 2. (Arhaizant, rar) Clopot. Larma de aramă a chimvalelor vestea răsăritul soarelui. CAMILAR, TEM. 147. Pe cînd dădea sunet greu și prelung, din cînd în cînd, chimvalul cel mare, monahii își purtau ici-colo rantiile mohorîte. SADOVEANU, F. J. 8.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIMVAL, chimvale, s. n. 1. Instrument muzical folosit în vechime, compus din două talere de aramă care se loveau unul de altul. 2. (Arh.) Clopot. – Slav (v. sl. kimvalŭ < gr.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CHIMVAL ~e n. muz. Vechi instrument de percuție format din două talere de aramă care se lovesc unul de altul. /<sl. kimvalu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cimbale n. pl. instrument de muzică compus din două discuri de alamă ce se lovesc unul de altul: toboșari și muscalagii cu naiul, cu dairaua, cu cimbalele, cu diblele și cu surlele OD. V. țimbală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chimvál, V. cimbal.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chinvál n., pl. e (vsl. kinvalŭ, d. mgr. și ngr. kinvalon, vgr. kýmbalon. V. cimbal și țambal). Vechĭ. Talger (instrument muzical). – Fals chimval.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cimbal s. n., pl. cimbale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cimbal s. m., pl. cimbale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cimbal s. n., pl. cimbale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chimval (înv.) s. n., pl. chimvale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chimval s. n., pl. chimvale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chimval s. n., pl. chimvale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIMBAL s. v. talger.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIMBAL s. (MUZ.) taler, talger, (înv.) chimval.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHIMVAL s. (MUZ.) tipsii (pl.).
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CHIMVAL s. v. cimbal, taler, talger.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chimval s. v. CIMBAL. TALER. TALGER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHIMVAL s. (MUZ.) tipsii (pl.).
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
chinvale (chimvale), instrument de percuție format din două discuri metalice, puțin bombate la mijoc, de unde se prinde un inel de piele pentru a putea fi ținute în momentul când se lovesc unul de altul, cu întreaga față sau numai parțial. Sunt cunoscute din antic., când au fost întrebuințate în muzica de cult ca și în muzica războinică. La romani se numeau cymbal, la greci χύμβαλον (sg.) [1 Cor. 13.1], la vechii evrei c. (I Cronici, 15.28). Sunetul produs este strident, răsunător și fără o înălțime (2) bine determinată datorită armonicelor* ce se interferează.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CIMBAL subst. (țimbal, chimval) < it. cimbalo < lat. cymbalum. 1. Cimbala, fam. (Sd XVI 185; Bîr I-III); – diac (16 A IV; – C-tin (17 A II 308) zis și Cimbalovici. 2. Ciambală, C-tin, 1610 (Sd VII 369).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cimbal, cimbalesubstantiv neutru
etimologie:
- cymbalum DEX '98 DEX '09
- cymbale DEX '09 DEX '98 DN
chimval, chimvalesubstantiv neutru
- 2. Clopot. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: clopot
- Larma de aramă a chimvalelor vestea răsăritul soarelui. CAMILAR, TEM. 147. DLRLC
- Pe cînd dădea sunet greu și prelung, din cînd în cînd, chimvalul cel mare, monahii își purtau ici-colo rantiile mohorîte. SADOVEANU, F. J. 8. DLRLC
-
etimologie:
- kimvalŭ DEX '98 DEX '09