cicaríg sn vz cicarâc

cicărâc sn [At: SANDU-ALDEA, D. N. 161 / V: cicaric, cicarig, ~rag, ~răg, ~ric, ~rig, cicârig, cicârâc, cicârâg, cichirig sn / Pl: ~âce / E: tc çykryk, bg чекрьк] (Înv) 1 Vârtelniță. 2 Parte a morii.

cicăríg sn vz cicărâc

cicâríg sn vz cicărâc

cicîrél, cicîríc, -ig și -î́c, V. cicric.