2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cehadaie sf [At: REV. CRIT. IV, 141 / V: ceacadaie, cecădaie, cicătaie / Pl: ~dăi / E: mg cságató] 1 Piesă a plugului, de care se prinde tânjala Cf schimbătoare. 2 (Fig; îf ceacadaie) Om nestatornic. 3-4 (Îf cecădaie) Om flecar sau batjocoritor. 5 (Îf cicătaie) Om de nimic.
ceacadaie sf vz cehadaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cecădaie sf vz cehadaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cicătaie sf vz cehadaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cehădaie (-ăi), s. f. – 1. Proțap de plug. – 2. Persoană insolvabilă sau neserioasă. – Var. ce(a)cadaie, cicăt(a)ie. Mag. cságató (Pușcariu, Dacor., III, 673). Rar, în Trans. de Vest. Înainte același Pușcariu, ZRPh., XXXI, 302 se gîndea la lat. cicada, cu suf. -aie, care nu pare posibil. Accepția 2 pare a se explica prin asemănarea sa cu cehăi sau cicăli.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cehadaie s.f. (reg., înv.) partea de la cărucioara plugului de care se prinde tânjala; schimbătoare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||