11 definiții pentru cicălitor

cicălitór, ~oáre a [At: MARCOVICI, D. 71/5 / Pl: ~i, ~oare / E: cicăli + -itor] 4 Care cicălește (1-4).

CICĂLITÓR, -OÁRE, cicălitori, -oare, adj. Care cicălește. – Cicăli + suf. -tor.

CICĂLITÓR, -OÁRE, cicălitori, -oare, adj. Care cicălește. – Cicăli + suf. -tor.

CICĂLITÓR, -OÁRE, cicălitori, -oare, adj. 1. Care cicălește; rău de gură, înclinat să plictisească, să facă șicane. Nemulțumit, mofturos, cicălitor, striga la meșteri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 124. Anca e o femeie rea, cicălitoare, răzbunătoare. GHEREA, ST. CR. II 257. 2. Fig. Supărător, sîcîitor. Oare nu scuturasem eu de pe suflet și de pe inimă grijile cicălitoare? HOGAȘ, M. N. 159.

cicălitór adj. m., pl. cicălitóri; f. sg. și pl. cicălitoáre

cicălitór adj. m., pl. cicălitóri; f. sg. și pl. cicălitoáre

CICĂLITÓR adj. sâcâitor, (fig.) pisălog. (Om ~.)

CICĂLITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care cicălește; sâcâitor. /a cicăli + suf. ~tor

cicălitor a. și m. care cicălește.

cicălitór, -oáre adj. Care te tot cicălește: femeĭe cicălitoare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CICĂLITÓR adj. sîcîitor, (fig.) pisălóg. (Om ~.)

Intrare: cicălitor
cicălitor adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cicălitor cicălitorul cicălitoare cicălitoarea
plural cicălitori cicălitorii cicălitoare cicălitoarele
genitiv-dativ singular cicălitor cicălitorului cicălitoare cicălitoarei
plural cicălitori cicălitorilor cicălitoare cicălitoarelor
vocativ singular
plural