5 definiții pentru cibuc

cibúc2 sm [At: VICIU, GL. / V: ciobấc / Pl: ~úci / E: nct] (Trs) Țânțar mic.

cibúc, cibúci, s.m. (reg.) țânțar.

cĭubúc n., pl. e (turc. čubuk, čebuk și čibuk; ngr. tsibúki, bg. sîrb. čibuk, rus. čubúk). Lulea orientală lungă. Băț (baston, bucată) de ceară roșie, de acadea, de cĭocolată. Dungă, brîŭ proeminent făcut pe zidurĭ ca ornament. Adv. Fam. Înamorat cĭubuc (maĭ des lulea), foarte înamorat. – Maĭ rar cibuc, vechĭ și cebuc.

Intrare: cibuc
cibuc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.