CIANO- Element de compunere savantă cu semnificația „albastru”. [Pron. ci-a-, var. cian-. / < fr. cyan(o)-, cf. gr. kyanos].

CIAN²(O)-, -CIAN, -CIANOZĂ elem. „albastru, violet”. (< fr. cyan/o/-, -cyane, -cyanose, cf. gr. kyanos)

cian- vz ciano

CIAN- v. ciano-.

-CIANOZĂ² elem. cian²(o)-.

CIANO- „albastru, violet”. ◊ gr. kyanos „albastru-închis” > fr. cyano-, engl. id., it. ciano- > rom. ciano-. □ ~cist (v. -cist), s. n., 1. Celulă cu granule de clorofilă și amidon, care se colorează în albastru. 2. Masă de antocian, cuprinsă într-o membrană celulară; ~dermie (v. -dermie), s. f., colorare în albastru a pielii; sin. cianopatie; ~ficee (v. -ficee), s. f. pl., clasă de alge albastre, microscopice; ~fil (v. -fil₁), adj., care are afinitate pentru coloranți albaștri sau verzi; ~filă (v. -fil₂), s. f., clorofilă aproape pură, fără pigmenți de xantofilă; ~fite (v. -fit), s. f. pl., alge albastre; ~gen (v. -gen₁), s. n., gaz incolor, otrăvitor, lacrimogen și cu miros de migdale amare; ~genetic (v. -genetic), adj., care produce cianogen sau acid hidrocianic; ~geneză (v. -geneză), s. f., elaborarea cianogenului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea gradului de intensitate a culorii albastre; ~patie (v. -patie), s. f., cianodermie*; ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul celular sferic, impregnat cu antocian; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de reproducere fotografică a unor desene tehnice, executate pe hîrtie de calc.

CIAN-, v. CIANO. □ ~hidroză (v. -hidroză), s. f., transpirație de culoare albastră; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare a vederii în care obiectele apar colorate în albastru; ~urie (v. -urie), s. f., evacuare de urină de culoare albastră.

-CIAN „albastru, violet”. ◊ gr. kyanos „albastru-închis” > fr. -cyane, engl. -cyan > rom. -cian.

-CIANOZĂ „albastru, albăstreală”. ◊ gr. kyanosis „culoare albastră” > fr. -cyanose, germ. -zyanose > rom. -cianoză.

CIANO, Galeazzo, conte (1903-1944), diplomat și om politic fascist italian. Ginerele lui Mussolini. Ministru de Externe (1936-1943). În fața eșecurilor trupelor Axei și a nemulțumirii crescînde în țară, a sugerat ieșirea separată a Italiei din război. Demis din funcție, arestat, judecat și executat. Alături de Ribbentrop, unul dintre „arbitrii de la Viena” ce au impus guvernului României dictatul din 30 aug. 1940.