15 definiții pentru ceamur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEAMUR s. n. (Reg.) Material de construcție constituit din lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la tencuirea sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. – Din tc. çamur.

CEAMUR s. n. (Reg.) Material de construcție constituit din lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la tencuirea sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. – Din tc. çamur.

ceamur sms [At: SEVASTOS, N. 2/5 / V: ~i, cem~, cia~, cim~ / Pl: ~uri[1] / E: tc çamur] (Reg) 1 Pământ muiat cu apă și amestecat cu paie, pentru tencuit. 2 Lut frământat bine pentru construitul caselor. 3 (Pex) Amestec de nisip, var și apă Cf imală, muruială, chirpici.

  1. Fiind singulare tantum, acest plural este dubios. Alte surse indică totuși sn, ceea ce ar putea justifica această desinență. — Ladislau Strifler

CEAMUR s. m. (Regional) Lut amestecat cu paie și bine frămîntat, care se folosește la tencuit sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. Traian ațîța focul la o vatră adăpostită de cărămizi de ceamur. SADOVEANU, P. M. 245. Pe șes și în unele locuri din Dobrogea, casele se fac din ceamur. SEVASTOS, N. 2.

CEAMUR s. m. (Reg.) Lut frămîntat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. – Tc. çamur „noroi”.

CEAMUR ~uri n. Material de construcție alcătuit din lut frământat cu paie (sau pleavă) și folosit ca element de legătură la tencuitul pereților. /<turc. çamur

ceamur n. tencueală din humă frământată cu paie și uscată la soare. [Turc. ČAMUR, humă].

ceamúr n., pl. inuz. urĭ (turc. čamur, noroĭ). Dobr. ș. a. Lut ud amestecat cu paĭe ș. a. din care se fac părețiĭ caselor țărăneștĭ. V. chirpicĭ, vălătuc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceamur (-ruri), s. n. – Mortar. Tc. çamur. Înv.

Intrare: ceamur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceamur
  • ceamurul
  • ceamuru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ceamur
  • ceamurului
plural
vocativ singular
plural
ceamuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciamur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cemur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceamursubstantiv neutru

  • 1. regional Material de construcție constituit din lut frământat cu paie tocate (și cu unele substanțe minerale), întrebuințat la tencuirea sau la construirea caselor țărănești, a cuptoarelor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Traian ațîța focul la o vatră adăpostită de cărămizi de ceamur. SADOVEANU, P. M. 245. DLRLC
    • format_quote Pe șes și în unele locuri din Dobrogea, casele se fac din ceamur. SEVASTOS, N. 2. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.