8 definiții pentru ciaconă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIACONĂ, ciacone, s. f. Vechi dans de origine spaniolă, cu o mișcare lentă; melodie după care se execută acest dans. – Din it. ciaccona.
CIACONĂ, ciacone, s. f. Vechi dans de origine spaniolă, cu o mișcare lentă; melodie după care se execută acest dans. – Din it. ciaccona.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
ciaconă sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: it ciaccona] 1 Vechi dans de origine spaniolă, cu o mișcare lentă. 2 Melodie după care se execută ciacona (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIACONĂ s.f. (Rar) Dans vechi, cu o mișcare lentă. ♦ Piesă muzicală instrumentală, în formă de variațiuni polifonice, care se sprijină mai ales pe bas. [Pron. cia-. / < it. ciaccona, cf. sp. chacona].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CIACONĂ CIA-/ s. f. 1. vechi dans spaniol cu mișcare lentă; melodia corespunzătoare. 2. piesă instrumentală cu variațiuni polifonice asemănătoare passacagliei. (< it. ciaccona)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciaconă (desp. cia-) s. f., g.-d. art. ciaconei; pl. ciacone
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ciaconă (cia-) s. f., g.-d. art. ciaconei; pl. ciacone
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciaconă s. f. (sil. cia-), g.-d. art. ciaconei; pl. ciacone
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciaconă (< it. cioccona; sp. chacona; fr. chaconne), dans* popular introdus în suita* instrumentală. Se presupunea că are originea sp. (de la cuvântul basc chocuna), dar ultimele cercetări relevă transferul său din America Latină, fiind considerat primul dans din această zonă transplantat în Europa. La origine dans rapid și pasionat, c. a devenit în cadrul suitei un dans destul de lent în ritm ternar*, caracterizat prin variațiuni pe o temă de 8 măsuri, expusă, în general, la bas (III) și reluată în variațiuni cu modificări contrapunctice*. Între celebrele c., lucrări de referință, se consideră c. din finalul operei Orfeu de Gluck și cea din Partita a 2-a pentru vl. în re minor de J.S. Bach. Darorită multiplelor asemănări, această formă este confundată deseori cu passacaglia* (ca de ex. finalul Simf. a 4-a de J. Brahms). Exegeții au păreri diferite referitor la diferența dintre c. și passacaglie care constă, se pare, în faptul că la c. tema, expusă în general în registrul (I) grav, este reluată cu modificări și în alte registre, spre deosebire de passacaglie în care tema, prezentată la bas, rămâne intactă de-a lungul desfășurării discursului sonor și foarte rar este trasferată în registrele superioare.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: cia-co-nă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciaconă, ciaconesubstantiv feminin
- 1. Vechi dans de origine spaniolă, cu o mișcare lentă; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Piesă muzicală instrumentală, în formă de variațiuni polifonice, care se sprijină mai ales pe bas. DN
-
etimologie:
- ciaccona DEX '09 DEX '98 DN