cișmegeá sf vz cicmigea

cișmegeá și cișmigeá, V. cecmegea.

cecmegeá și cigmigeá f., pl. ele (turc. čekmeğé, a. î., d. čekmek, a trage. V. cemea). Munt. Rar. Sertar. – Și cișmegea: trase afară cișmegeaŭa de la un fel de tejghea (CL. 1910, 5, 546); și cișmigea (ib. 6, 656).