2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIȘME s.f. v. cișmea.

CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până spre (sau peste) genunchi; ciubotă. ◊ Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost. – Din magh. csizma.

CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până spre (sau peste) genunchi; ciubotă. ◊ Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost. – Din magh. csizma.

cizmă sf [At: BIBLIA (1688), 47 / V: (înv) cismă, cișmă, cijmă / Pl: ~me / E: mg czisma[1]] 1 Încălțăminte cu carâmbul până la (sau peste) genunchi Si: (îvp) ciubotă. 2 (Îe) E (prost ca) o ~ E foarte prost (și grosolan). 3 (Bot; reg; îc) ~ma cucului Nemțișori-de-câmp (Consolida regalis). 4 (Bot; reg; îae; șîc) ~mele cucului Bujori (Orchis palustris). 5 (Bot; reg; îae) Ciuboțica cucului (Primula veris). 6 (Bot; reg; îc) ~mele cucului Poroinic (Orchis).

  1. Etimonul corect ortografiat este csizma. — Ladislau Strifler

CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte (de piele, de cauciuc sau de pîslă) cu carîmbul (aproape) pînă la genunchi; ciubotă. V. botfor. Venea legănîndu-se o făptură neobișnuită: cușmă, sprîncene, mustăți, șubă, cizme, de sus pînă josnegru. GALAN, Z. R. 276. Intrînd Tăutul în sala marelui vizir, își trase cizmele și le dete slugii sale. BĂLCESCU, O. I 8. ◊ Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost, nătîng.

CÍZMĂ ~e f. Obiect de încălțăminte cu carâmbul înalt până la genunchi. [G.-D. cizmei] /<ung. csizma

cismă f. încălțăminte de piele ce acopere piciorul până la genuchi: cisma se compune din căpută și carâmb. [Ung. CISZMA[1]].

  1. Etimonul corect ortografiat este CSIZMA. — Ladislau Strifler

cízmă f., pl. e (ung. csizma, sîrb. bg. čizma, d. turc. čizme). Vest. Cĭobotă, încălțăminte înaltă pînă la genunchĭ. V. cĭobotă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cízmă s. f., g.-d. art. cízmei; pl. cízme

cízmă s. f., g.-d. art. cízmei; pl. cízme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÍZMĂ s. (Mold.) ciubotă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cízmă (cízme), s. f. – Încălțăminte cu carîmbul pînă la genunchi, ciubotă. – Mr. cizmă, cijmă. Tc. çizme (Miklosich, Fremdw., 82; Meyer 447; Berneker 158; Lokotsch 431); cf. mag. csizma (Cihac, II, 492), alb. tšisme, bg., sb. čizma, ceh., pol. čižma, țig. čisme.Der. cizmar, s. m. (pantofar), cf. bg., sb., slov. čizmar; cizmărie, s. f. (pantofărie); cizmări, vb. (a practica meseria de cizmar).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cizmă, cizme s. f. v. ciubotă.

Intrare: cișme
cișme
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cizmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cizmă
  • cizma
plural
  • cizme
  • cizmele
genitiv-dativ singular
  • cizme
  • cizmei
plural
  • cizme
  • cizmelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cismă
  • cisma
plural
  • cisme
  • cismele
genitiv-dativ singular
  • cisme
  • cismei
plural
  • cisme
  • cismelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cișmă
  • cișma
plural
  • cișme
  • cișmele
genitiv-dativ singular
  • cișme
  • cișmei
plural
  • cișme
  • cișmelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cijmă
  • cijma
plural
  • cijme
  • cijmele
genitiv-dativ singular
  • cijme
  • cijmei
plural
  • cijme
  • cijmelor
vocativ singular
plural

cizmă cismă cișmă cijmă

  • 1. Încălțăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până spre (sau peste) genunchi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciubotă diminutive: cizmuliță 2 exemple
    exemple
    • Venea legănîndu-se o făptură neobișnuită: cușmă, sprîncene, mustăți, șubă, cizme, de sus pînă jos – negru. GALAN, Z. R. 276.
      surse: DLRLC
    • Intrînd Tăutul în sala marelui vizir, își trase cizmele și le dete slugii sale. BĂLCESCU, O. I 8.
      surse: DLRLC

etimologie: