chiverniseálă sf [At: URECHE, ap. LET. I, 104/6 / V: chev~, (înv) chivir~, schiv~ / Pl: ~séli, (înv) ~séle / E: chivernisi + -eală] (Pfm) 1 Administrare. 2 Pricopsire. 3 Aprovizionare. 4 Avere agonisită. 5 Economisire.

CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală.

CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; p. ext. (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală.

CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. 1. Acțiunea de a chivernisi; administrare (bună); mijloc de trai, subzistență. 2. (Adesea peiorativ) Căpătuire, procopseală. Eminescu vrea să înfățișeze... adevăratul caracter al guvernării de spoliere și chiverniseală personală a oamenilor politici intrați în funcțiuni publice. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/8. Pentru el școala nu are o chiverniseală, nu se gîndea la: treci zi, treci noapte, apropie-te leafă. GHICA, S. A. 71. – Pl. și: chivernisele (ISPIRESCU, U. 86).

chiverniseálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisélii; pl. chiverniséli

chiverniseálă s. f., g.-d. art. chivernisélii; pl. chiverniséli

CHIVERNISEÁLĂ s. v. îmbogățire.

CHIVERNISEÁLĂ s. v. administrare, administrație, agoniseală, agonisire, agonisită, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, economie, gospodărire, guvernare, stăpânire.

CHIVERNISEÁLĂ ~éli f. pop. 1) Administrare a unei gospodării. 2) Avere chivernisită de cineva. [Sil. -sea-lă] /a chivernisi + suf. ~eală

chiverniseală f. 1. (învechit) administrațiune: reaua chiverniseală a Domnilor fanarioți; 2. (ironic) câștig, procopseală: pentru dascălul Chiosea școala nu era o chiverniseală GHICA; 3. în special, funcțiune (mai ales sinecură): să dobândim chiverniseală și să strângem stare FIL.

chiverniseálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a saŭ de a te chivernisi. Sinecură. – Și schiv- (nord).

chiverniseală s. v. ADMINISTRARE. ADMINISTRAȚIE. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. ECONOMIE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. STĂPÎNIRE.

CHIVERNISEALĂ s. căpătuială, căpătuire, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.)