CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală.

chiverniseálă sf [At: URECHE, ap. LET. I, 104/6 / V: chev~, (înv) chivir~, schiv~ / Pl: ~séli, (înv) ~séle / E: chivernisi + -eală] (Pfm) 1 Administrare. 2 Pricopsire. 3 Aprovizionare. 4 Avere agonisită. 5 Economisire.

CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) chivernisi; p. ext. (concr.) ceea ce a chivernisit cineva. – Chivernisi + suf. -eală.

CHIVERNISEÁLĂ, chiverniseli, s. f. 1. Acțiunea de a chivernisi; administrare (bună); mijloc de trai, subzistență. 2. (Adesea peiorativ) Căpătuire, procopseală. Eminescu vrea să înfățișeze... adevăratul caracter al guvernării de spoliere și chiverniseală personală a oamenilor politici intrați în funcțiuni publice. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/8. Pentru el școala nu are o chiverniseală, nu se gîndea la: treci zi, treci noapte, apropie-te leafă. GHICA, S. A. 71. – Pl. și: chivernisele (ISPIRESCU, U. 86).

CHIVERNISEÁLĂ ~éli f. pop. 1) Administrare a unei gospodării. 2) Avere chivernisită de cineva. [Sil. -sea-lă] /a chivernisi + suf. ~eală

chiverniseală f. 1. (învechit) administrațiune: reaua chiverniseală a Domnilor fanarioți; 2. (ironic) câștig, procopseală: pentru dascălul Chiosea școala nu era o chiverniseală GHICA; 3. în special, funcțiune (mai ales sinecură): să dobândim chiverniseală și să strângem stare FIL.

chiverniseálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a saŭ de a te chivernisi. Sinecură. – Și schiv- (nord).

chiverniseálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. chivernisélii; pl. chiverniséli

chiverniseálă s. f., g.-d. art. chivernisélii; pl. chiverniséli

chiverniseală, -seli.

CHIVERNISEÁLĂ s. v. îmbogățire.

CHIVERNISEÁLĂ s. v. administrare, administrație, agoniseală, agonisire, agonisită, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, economie, gospodărire, guvernare, stăpânire.

chiverniseală s. v. ADMINISTRARE. ADMINISTRAȚIE. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. CÎRMUIRE. CONDUCERE. DIRIGUIRE. DOMNIE. ECONOMIE. GOSPODĂRIRE. GUVERNARE. STĂPÎNIRE.

CHIVERNISEALĂ s. căpătuială, căpătuire, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.)