2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiureta vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: fr cureter] 1 A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase bolnave. 2 A face să avorteze prin mijloace chirurgicale.

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.

CHIURETÁ vb. I. tr. A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase, (spec.) a uterului. [Pron. chiu-re-. / < fr. cureter].

CHIURETÁ vb. tr. a curăța cu chiureta suprafața unei mucoase. (< fr. cureter)

A CHIURETÁ ~éz tranz. (formații sau țesuturi organice) A îndepărta cu ajutorul chiuretei în scop diagnostic sau terapeutic. /<fr. cureter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiuretá (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiureteáză

chiuretá vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. chiuretéz, 3 sg. și pl. chiureteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIURETÁ vb. (MED.) a racla.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chiureta, chiurettez v. t. (intl.) a jefui (pe cineva) de toate bunurile.

Intrare: chiuretat
chiuretat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiuretat
  • chiuretatul
  • chiuretatu‑
  • chiureta
  • chiuretata
plural
  • chiuretați
  • chiuretații
  • chiuretate
  • chiuretatele
genitiv-dativ singular
  • chiuretat
  • chiuretatului
  • chiuretate
  • chiuretatei
plural
  • chiuretați
  • chiuretaților
  • chiuretate
  • chiuretatelor
vocativ singular
plural
Intrare: chiureta
  • silabație: chiu-re-ta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiureta
  • chiuretare
  • chiuretat
  • chiuretatu‑
  • chiuretând
  • chiuretându‑
singular plural
  • chiuretea
  • chiuretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiuretez
(să)
  • chiuretez
  • chiuretam
  • chiuretai
  • chiuretasem
a II-a (tu)
  • chiuretezi
(să)
  • chiuretezi
  • chiuretai
  • chiuretași
  • chiuretaseși
a III-a (el, ea)
  • chiuretea
(să)
  • chiureteze
  • chiureta
  • chiuretă
  • chiuretase
plural I (noi)
  • chiuretăm
(să)
  • chiuretăm
  • chiuretam
  • chiuretarăm
  • chiuretaserăm
  • chiuretasem
a II-a (voi)
  • chiuretați
(să)
  • chiuretați
  • chiuretați
  • chiuretarăți
  • chiuretaserăți
  • chiuretaseți
a III-a (ei, ele)
  • chiuretea
(să)
  • chiureteze
  • chiuretau
  • chiureta
  • chiuretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiureta

  • 1. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: racla

etimologie: