2 intrări

2 definiții

chiurcui vt [At: PAMFILE, D.124 / Pzi: ~esc / E: chiurcă] (Reg) A lustrui cu chiurca.

chiurcuí, chiurcuiésc, vb. IV (înv.) a lustrui cu chiurca (v.) zăbala calului (la cavalerie).

Intrare: chiurcuit
chiurcuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiurcuit
  • chiurcuit
  • chiurcuitul
  • chiurcuitul
  • chiurcuitu‑
  • chiurcuitu‑
  • chiurcui
  • chiurcui
  • chiurcuita
  • chiurcuita
plural
  • chiurcuiți
  • chiurcuiți
  • chiurcuiții
  • chiurcuiții
  • chiurcuite
  • chiurcuite
  • chiurcuitele
  • chiurcuitele
genitiv-dativ singular
  • chiurcuit
  • chiurcuit
  • chiurcuitului
  • chiurcuitului
  • chiurcuite
  • chiurcuite
  • chiurcuitei
  • chiurcuitei
plural
  • chiurcuiți
  • chiurcuiți
  • chiurcuiților
  • chiurcuiților
  • chiurcuite
  • chiurcuite
  • chiurcuitelor
  • chiurcuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: chiurcui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiurcui
  • chiurcuire
  • chiurcuit
  • chiurcuitu‑
  • chiurcuind
  • chiurcuindu‑
singular plural
  • chiurcuiește
  • chiurcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiurcuiesc
(să)
  • chiurcuiesc
  • chiurcuiam
  • chiurcuii
  • chiurcuisem
a II-a (tu)
  • chiurcuiești
(să)
  • chiurcuiești
  • chiurcuiai
  • chiurcuiși
  • chiurcuiseși
a III-a (el, ea)
  • chiurcuiește
(să)
  • chiurcuiască
  • chiurcuia
  • chiurcui
  • chiurcuise
plural I (noi)
  • chiurcuim
(să)
  • chiurcuim
  • chiurcuiam
  • chiurcuirăm
  • chiurcuiserăm
  • chiurcuisem
a II-a (voi)
  • chiurcuiți
(să)
  • chiurcuiți
  • chiurcuiați
  • chiurcuirăți
  • chiurcuiserăți
  • chiurcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chiurcuiesc
(să)
  • chiurcuiască
  • chiurcuiau
  • chiurcui
  • chiurcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)