2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chiurci sn vz chiurc
chiurc sn [At: DOC. (1787), ap. ȘIO / V: (Ban) ~rci, ~rt, ~rciu, ciurc / Pl: ~uri / E: tc kürk] (Reg) 1 Haină bărbătească sau de damă. 2 Cojoc de damă. 3 Vestă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiurcă sf [At: PAMFILE, D. / Pl: ~rci / E: mg türko] (Reg) Bețișor dintr-un lemn tare cu care se lustruiește fierul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiurciu sn vz chiurc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiurt sn vz chiurc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciurc2 sn vz chiurc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chiurcă (-ci), s. f. – În cizmărie, lemn de netezit. Mag. türkő „corn” (DAR). – Der. chircui, vb. (a lustrui).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
chiurc, chiurcuri, s.n. (înv.) haină bărbătească sau femeiască mică; cojoc, chintuș, laibăr, pieptar de pănură (ca vesta).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiurcă s.f. (înv.) bețișor cioplit dintr-un lemn tare, folosit la lustruirea zăbalei calului (la cavalerie).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||