chiurci sn vz chiurc

chiúrcă sf [At: PAMFILE, D. / Pl: ~rci / E: mg türko] (Reg) Bețișor dintr-un lemn tare cu care se lustruiește fierul.

chiurcí-bașá sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 401/16 / V: (înv) chirci~ / Pl: nct / E: tc kiurkči-bași] (Iuz) 1 Blănarul seraiului. 2 Starostele cojocarilor.

chiúrcă (-ci), s. f. – În cizmărie, lemn de netezit. Mag. türkő „corn” (DAR). – Der. chircui, vb. (a lustrui).

chiúrcă s.f. (înv.) bețișor cioplit dintr-un lemn tare, folosit la lustruirea zăbalei calului (la cavalerie).