2 intrări

5 definiții

chiurchiuluí vr [At: CREANGĂ, P. 232 / Pzi: ~ésc / E: chiurchiuli css] (Reg) A se chercheli.

chiurchiuluí, chiurchiuluiésc, vb. IV (reg., înv.) a se chercheli, a se ameți, a se afuma, a se îmbăta.

chiurchiuluì v. Mold. a se chercheli: începuse a se chiurchiului câte oleacă CR.

cherchelésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. kérkedni, kérködni, kérkelni, a se fuduli, și cu ngr. hirkilízo, cînt cucurigu). Fam. Mă amețesc, mă cam îmbăt. – Și chirchilesc, în nord și chĭurchĭulesc, în sud și chĭurchĭuluĭesc. V. pilesc 2 și călesc.

chĭurchĭulésc, -luĭésc, V. cherchelesc.

Intrare: chiurchiului
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chiurchiului chiurchiuluire chiurchiuluit chiurchiuluind singular plural
chiurchiuluiește chiurchiuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chiurchiuluiesc (să) chiurchiuluiesc chiurchiuluiam chiurchiuluii chiurchiuluisem
a II-a (tu) chiurchiuluiești (să) chiurchiuluiești chiurchiuluiai chiurchiuluiși chiurchiuluiseși
a III-a (el, ea) chiurchiuluiește (să) chiurchiuluiască chiurchiuluia chiurchiului chiurchiuluise
plural I (noi) chiurchiuluim (să) chiurchiuluim chiurchiuluiam chiurchiuluirăm chiurchiuluiserăm, chiurchiuluisem*
a II-a (voi) chiurchiuluiți (să) chiurchiuluiți chiurchiuluiați chiurchiuluirăți chiurchiuluiserăți, chiurchiuluiseți*
a III-a (ei, ele) chiurchiuluiesc (să) chiurchiuluiască chiurchiuluiau chiurchiului chiurchiuluiseră
Intrare: chiurchiuluire
chiurchiuluire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiurchiuluire chiurchiuluirea
plural chiurchiuluiri chiurchiuluirile
genitiv-dativ singular chiurchiuluiri chiurchiuluirii
plural chiurchiuluiri chiurchiuluirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)