2 intrări

2 definiții

chiuní vi [At: H VII, 245 / P: chi-u~ / Pzi: ~nésc / E: fo] (Reg) A scoate sunetul caracteristic curcilor.

chiuní, pers. 3 sg. chiunéște, vb. IV (reg., înv.; despre curci) a căuni, a chiorăi.

Intrare: chiuni
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chiuni chiunire chiunit chiunind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) chiunește (să) chiunească chiunea chiuni chiunise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) chiunesc (să) chiunească chiuneau chiuni chiuniseră
Intrare: chiunire
chiunire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiunire chiunirea
plural chiuniri chiunirile
genitiv-dativ singular chiuniri chiunirii
plural chiuniri chiunirilor
vocativ singular
plural