12 definiții pentru chiuitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIUITURĂ, chiuituri, s. f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [Pr.: chi-u-] – Chiui + suf. -tură.

CHIUITURĂ, chiuituri, s. f. 1. Faptul de a chiui; chiot, chiuit (1). 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; strigătură, chiuit (2). [Pr.: chi-u-] – Chiui + suf. -tură.

chiuitu sf [At: MARIAN, O. I, 220 / P: chi-u-i~ / Pl: ~ri / E: chiui + -(i)tură] 1-9 Chiuit1 (1-9).

CHIUITURĂ, chiuituri, s. f. Faptul de a chiui. 1. Strigăt. S-aude-un corn de vînătoare Și multe-apoi chiuituri Răsunătoare. COȘBUC, P. II 117. 2. Strigătură spusă la dansurile populare și constînd din versuri cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumețe. O chiuitură din Transilvania sună astfel: Chiuire-aș chiui, De toți, toți m-ar auzi. MARIAN, O. I 220. – Pronunțat: chi-u-i-.

CHIUITURĂ ~i f. 1) v. A CHIUI. 2) Versuri glumețe sau satirice, strigate în timpul dansurilor populare; strigătură. [Sil. chi-u-i-] /a chiui + suf. ~tură

chiuitură f. 1. chiuit; 2. versuri de joc (din Ardeal), corespunzând horei noastre. V. strigătură.

chiuitúră f., pl. ĭ. Chiot, strigăt. Strigătură (la horă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chiuitu (desp. chi-u-) s. f., g.-d. art. chiuiturii; pl. chiuituri

chiuitu (chi-u-) s. f., g.-d. art. chiuiturii; pl. chiuituri

chiuitu s. f. (sil. -u-i-), g.-d. art. chiuiturii; pl. chiuituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHIUITU s. 1. v. chiot. 2. v. chiuit.

CHIUITU s. 1. chiot, chiu, chiuit, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras o ~.) 2. chiuit, strigătură, (pop.) strigare, strigăt, (prin Transilv. și Maram.) horă. (~ la joc.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CHIUITURĂ (a chiui) Scurtă poezie lirică, limitată de obicei la două sau patru versuri, cu caracter hazliu, uneori satiric, rostită la joc, cu scopul: de a conduce jocul: Ex. Numai lin și lin și lin, Ca soarele pe senin; Ca luna prin nourele, Ca dorul mîndruței mele. de a îndemna la joc și de a crea o atmosferă de voioșie: Ex. Cine joacă și nu strigă Face-i-s-ar gura strîmbă, C-așa-i jocul românesc, Obiceiul batrînesc. de a ironiza defecte omenești: Ex. - Haide, fată, la ogor! - Ba, mamă, ochii, mă dor! - Hai, copilă, la jucat! - Stai, mamă, c-amuș mă gat! de a satiriza unele moravuri: Ex. Săracii boii cornuți Cum însoară niște muți! Săracele sutele Cum mărită slutele! Chiuiturile, o parte însemnată a creației folclorice, de o mare varietate și bogăție, mai sînt cunoscnte și sub denumirea de strigături (v.).

Intrare: chiuitură
chiuitură substantiv feminin
  • silabație: chi-u- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiuitu
  • chiuitura
plural
  • chiuituri
  • chiuiturile
genitiv-dativ singular
  • chiuituri
  • chiuiturii
plural
  • chiuituri
  • chiuiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chiuitu, chiuiturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a chiui; chiuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-aude-un corn de vînătoare Și multe-apoi chiuituri Răsunătoare. COȘBUC, P. II 117. DLRLC
  • 2. Versuri cu aluzii satirice sau glumețe, strigate în timpul executării dansurilor populare; chiuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O chiuitură din Transilvania sună astfel: Chiuire-aș chiui, De toți, toți m-ar auzi. MARIAN, O. I 220. DLRLC
etimologie:
  • Chiui + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.