4 definiții pentru chiuită

CHIUÍTĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) Cu chiuita = foarte mult, cu nemiluita, nenumărat. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.

CHIUÍTĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) Cu chiuita = foarte mult, cu nemiluita, nenumărat. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.

CHIUÍTĂ s. f. (Mold., numai în loc. adv.) Cu chiuita = foarte mult, cu grămada, cu nemiluita. Ați umplut, cu chiuita, de cerneal-atîtea coale. VLAHUȚĂ, P. 86. Și doar mă și feream eu într-o părere, să nu mai dau peste vro pacoste, dar parcă naiba mă împingea, de le făceam atunci cu chiuita. CREANGĂ, A. 52. – Pronunțat: chi-u-i-.

chiuítă s. f. (sil. chi-u-)

Intrare: chiuită
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiui chiuita
plural
genitiv-dativ singular chiuite chiuitei
plural
vocativ singular
plural