2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHITUIRE, chituiri, s. f. Acțiunea de a chitui.V. chitui.

CHITUIRE, chituiri, s. f. Acțiunea de a chitui.V. chitui.

chituire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: chitui] Acoperire cu chit3.

CHITUI, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui.

CHITUI, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit2. – Chit2 + suf. -ui.

chitui vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: chit3] A acoperi ceva cu chit3.

CHITUI, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a astupa, a acoperi, a fixa, a netezi cu chit. A chituit geamul.Se mulțumise să fugă pe mare cu sicriul pe care-l chituise și călăfătuise bine ca să nu intre apă în el. BART, E. 276.

CHITUI vb. IV. tr. A lipi, a astupa (ceva) cu chit. [P.i. 1,6 -iesc, conj. -iască. / < chit].

A CHITUI ~iesc tranz. 1) (geamuri) A lipi cu chit, fixând de rama ferestrei. 2) (suprafețe, tavane, pereți) A da cu chit (pentru a face neted). 3) (găuri, crăpături etc.) A astupa cu chit (pentru a nivela cu restul suprafeței). /chit + suf. ~ui

chituĭésc v. tr. (d. chit 2). Lipesc cu chit, cu ipsos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chituire s. f. (sil. tu-i-), g.-d. art. chituirii; pl. chituiri

chitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiesc, 3 sg. chituiește, imperf. 1 chituiam; conj. prez. 1 sg. să chituiesc, 3 să chituiască

chitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiesc, imperf. 3 sg. chituia; conj. prez. 3 să chituiască

chitui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiesc, imperf. 3 sg. chituia; conj. prez. 3 sg. și pl. chituiască

chitui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chituiesc, conj. chituiască)

Intrare: chituire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chituire
  • chituirea
plural
  • chituiri
  • chituirile
genitiv-dativ singular
  • chituiri
  • chituirii
plural
  • chituiri
  • chituirilor
vocativ singular
plural
cvituire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chitui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chitui
  • chituire
  • chituit
  • chituitu‑
  • chituind
  • chituindu‑
singular plural
  • chituiește
  • chituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chituiesc
(să)
  • chituiesc
  • chituiam
  • chituii
  • chituisem
a II-a (tu)
  • chituiești
(să)
  • chituiești
  • chituiai
  • chituiși
  • chituiseși
a III-a (el, ea)
  • chituiește
(să)
  • chituiască
  • chituia
  • chitui
  • chituise
plural I (noi)
  • chituim
(să)
  • chituim
  • chituiam
  • chituirăm
  • chituiserăm
  • chituisem
a II-a (voi)
  • chituiți
(să)
  • chituiți
  • chituiați
  • chituirăți
  • chituiserăți
  • chituiseți
a III-a (ei, ele)
  • chituiesc
(să)
  • chituiască
  • chituiau
  • chitui
  • chituiseră
cvitui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chituire, chituirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a chitui. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi chitui DEX '98 DEX '09

chitui, chituiescverb

  • 1. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A chituit geamul. DLRLC
    • format_quote Se mulțumise să fugă pe mare cu sicriul pe care-l chituise și călăfătuise bine ca să nu intre apă în el. BART, E. 276. DLRLC
etimologie:
  • Chit + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.