4 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chitíre2 sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: chiti2 ] (Reg) 1 Remarcare a cuiva sau a ceva. 2 Tragere cu arma. 3 Nimerire a țintei.

chitíre1 sf [At: PSALT. 259/34 / Pl: ~ri / E: chiti1] (Îrg) 1 Chibzuire. 2 Credință. 3 Plănuire. 4 Potrivire. 5 (Iuz) Învățătură. 6 (Iuz) Meditare.

chití1 [At: VARLAAM, C. II, 44/2 / V: (reg) chichí / Pzi: ~tésc / E: srb kititi, bg китити] 1-2 vtr (Înv) A (se) împodobi cu chite de flori. 3-4 vtr A (se) dichisi. 5 vt (Pop) A-și aranja hainele, podoabele sau lucrurile dintr-o casă. 6 vt (Reg; îe) A ~ pe cineva A-i face cuiva un rău. 7 vt (Reg) A clădi. 8 vt (Reg) A repara. 9 vt (Fig; reg) A plănui. 10 vt (Reg) A potrivi (lucrurile) în așa fel încât... 11 vt (Mol) A chibzui. 12 vt (Pop) A crede. 13 vt (Pop) A propune. 14 vi (Înv) A-și aduce aminte. 15 vi (Înv) A medita. 16 vt (Înv) A observa. 17 vr (Buc) A se îngriji.

chití2 [At: ALECSANDRI, P. P. 73/27 / Pzi: ~tésc / E: srb hititi (hitati)] (Reg) 1 vr A se repezi. 2 vr (Îlv) A se ~ pe fugă A fugi. 3 vt A ținti cu arma sau cu piatra. 4 vt (Pex) A trage cu o armă. 5 vt A remarca o persoană sau un lucru. 6 vt A nimeri (ținta).

CHITÍ1, chitesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A socoti, a chibzui; a crede, a gândi. ♦ Tranz. A pune la cale; a plănui. 2. Tranz. A potrivi, a aranja, a rândui bine. – Din sb. kititi.

CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din sb. hititi (prin apropiere de chiti1).

CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A ținti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din scr. hititi (apropiat de chiti1).

CHITÍ1, chitesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A socoti, a chibzui; a crede, a gândi. ♦ Tranz. A pune la cale; a plănui. 2. Tranz. A potrivi, a aranja, a rândui bine. – Din scr. kititi.

CHITÍ2, chitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A împodobi, a găti (cu chite de flori). Flori mîndre culegea Și-n cunună le făcea Și la Gruia le ducea Și lui din grai îi grăia: Frate, frățișorul meu, Cînd va fi ospățul, tău, Eu cu toate te-oi chiti. BIBICESCU, P. P. 311. Mireasa stă în cămăruță chitită ca de joc și așteaptă să-i vie rîndul. SEVASTOS, N. 56. Să știu că bade-ar veni, Casa mîndră o-aș chiti. POP.

CHITÍ3, chitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A ținti (cu arma, cu piatra etc.), a ochi; p. ext. a lovi, a nimeri. Zvrr! de vreo două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chitește. CREANGĂ, A. 49. Mi-l chitește, Drept înfrunte mi-l lovește. ALECSANDRI, P. A. 49. ◊ Absol. Aduceți arce. Și voi, dragii mei, iscusință, chitiți bine. NEGRUZZI, S. III 211. Un șoiman mehedințel Care știe să chitească, Rîndurica s-o lovească. ALECSANDRI, P. P. 292. ♦ A învîrti o armă; a potrivi lovitura unei arme. Paloșul din sîn scotea, Ș-așa bine-l învîrtea, Ș-așa bine mi-l chitea, Că pe Toma mi-l tăia Pe la furca pieptului. ALECSANDRI, P. P. 73. 2. A arunca o privire, o căutătură; a alege din ochi. El degrabă-n jur chitește Vrun ocol, căci e pierdut. COȘBUC, P. I 225. Cum ajunge în pădure, chitește un copac care era mai mare. CREANGĂ, P. 46.

CHITÍ1, chitesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Urmat de o propoziție completivă) A crede, a socoti, a judeca. Se prinde-n joc lîngă o fată, care chitește că i-ar cam veni la socoteală. CREANGĂ, P. 163. ◊ Refl. Mă chitesc eu în mine, cum s-o dau ca să nu mă prindă. CREANGĂ, 47. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «spre») Nu chitea la altă decît numai ce să facă. SBIERA, P. 24. 2. A pune la cale, a plănui. Și de-aicea unde chitiți să mereți? HOGAȘ, M. N. 192. Da știi c-ai chitit-o bine, măi Chirică? CREANGĂ, P. 163. Nu-i rău, măi Ștefane, să știe băietul tău oleacă de carte, nu numaidecît pentru popie, cum chitește Smaranda. CREANGĂ, O. A. 43. ◊ Refl. unipers. Nu-i totdeauna cum se chitește, ce-i și cum se nemerește. CREANGĂ, P. 8. 3. A potrivi, a aranja. Prinse masa care o pusese jos, o chiti bine pe pămînt. RETEGANUL, P. I 63. ♦ A împături (un obiect de pînză). Chitește cămășile.

A CHITÍ1 ~ésc tranz. pop. 1) A prevede din timp, elaborând un plan; a planifica; a chibzui. 2) A găsi de cuviință; a socoti; a crede; a gândi; a considera. 3) (lucruri sau ființe) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseța. /<sb. kititi

A CHITÍ2 ~ésc tranz. reg. 1) A lua drept țintă (pentru armă); a ținți; a ochi. 2) A alege din ochi; a arunca o privire. /<sb. hititi

chitì v. Mold. 1. a, ochi, a trage la țintă: și cum zice, mi-l chitește, drept în frunte mi-l lovește AL.; 2. fig. a chibzui, a socoti: chiteam în mintea mea cea proastă CR. [Origină necunoscută].

chitì v. Tr. a găti, a dichisi. [Serb. KITITI].

chitésc v. tr. (vsl. kytati, sîrb. kititi, a orna, a potrivi, kíta, chită, buchet. Cp. și cu ngr. kittázo, privesc, it. guatare, fr. guetter, vgerm. wahtên, ngerm. wachten, a păzi, a pîndi. Bern. 1, 679). Ochesc, țintesc, îndrept lovitura: aĭ chitit bine! Ochesc, pun ochiĭ, aleg: a chitit un copac, un ginere. Așez, aștern bine (un pat, un țol, niște snopĭ. În Olt. chichesc). Cuget, chibzuĭesc: Și tot chiteam și ne gîndeam Cum să ne cadă’n gheară (Al. Peneș). Cred, socotesc (fam. pop.): eŭ chiteam că-ĭ bine așa. V. refl. Mă potrivesc, cadrez: haĭnele se chitesc bine pe trupu luĭ. Mă gîndesc, chibzuĭesc: mă chiteam cum să scap. Mă arunc, mă răped (P. P.): el pe Turcĭ mi se chitea. Trans. (d. chită 1). Mă gătesc, mă dichisesc. V. pitesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chití (a ~) (a socoti, a aținti, a împodobi) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 să chiteáscă

chití (a socoti, a aținti, a împodobi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHITÍ vb. v. aprecia, aranja, arunca, așeza, avânta, azvârli, chibzui, clasa, clasifica, considera, crede, dispune, distribui, găsi, gândi, grupa, intenționa, împărți, întocmi, judeca, ochi, opina, ordona, organiza, orândui, plănui, potrivi, precipita, proiecta, pune, repartiza, repezi, rândui, sări, sistematiza, socoti, ținti, viza, zvârli.

chiti vb. v. APRECIA. ARANJA. ARUNCA. AȘEZA. AVÎNTA. AZVÎRLI. CHIBZUI. CLASA. CLASIFICA. CONSIDERA. CREDE. DISPUNE. DISTRIBUI. GĂSI. GÎNDI. GRUPA. INTENȚIONA. ÎMPĂRȚI. ÎNTOCMI. JUDECA. OCHI. OPINA. ORDONA. ORGANIZA. ORÎNDUI. PLĂNUI. POTRIVI. PRECIPITA. PROIECTA. PUNE. REPARTIZA. REPEZI. RÎNDUI. SĂRI. SISTEMATIZA. SOCOTI. ȚINTI. VIZA. ZVÎRLI.

arată toate definițiile

Intrare: chitire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chitire
  • chitirea
plural
  • chitiri
  • chitirile
genitiv-dativ singular
  • chitiri
  • chitirii
plural
  • chitiri
  • chitirilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiti (împodobi)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiti
  • chitire
  • chitit
  • chititu‑
  • chitind
  • chitindu‑
singular plural
  • chitește
  • chitiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chitesc
(să)
  • chitesc
  • chiteam
  • chitii
  • chitisem
a II-a (tu)
  • chitești
(să)
  • chitești
  • chiteai
  • chitiși
  • chitiseși
a III-a (el, ea)
  • chitește
(să)
  • chitească
  • chitea
  • chiti
  • chitise
plural I (noi)
  • chitim
(să)
  • chitim
  • chiteam
  • chitirăm
  • chitiserăm
  • chitisem
a II-a (voi)
  • chitiți
(să)
  • chitiți
  • chiteați
  • chitirăți
  • chitiserăți
  • chitiseți
a III-a (ei, ele)
  • chitesc
(să)
  • chitească
  • chiteau
  • chiti
  • chitiseră
Intrare: chiti (socoti)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiti
  • chitire
  • chitit
  • chititu‑
  • chitind
  • chitindu‑
singular plural
  • chitește
  • chitiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chitesc
(să)
  • chitesc
  • chiteam
  • chitii
  • chitisem
a II-a (tu)
  • chitești
(să)
  • chitești
  • chiteai
  • chitiși
  • chitiseși
a III-a (el, ea)
  • chitește
(să)
  • chitească
  • chitea
  • chiti
  • chitise
plural I (noi)
  • chitim
(să)
  • chitim
  • chiteam
  • chitirăm
  • chitiserăm
  • chitisem
a II-a (voi)
  • chitiți
(să)
  • chitiți
  • chiteați
  • chitirăți
  • chitiserăți
  • chitiseți
a III-a (ei, ele)
  • chitesc
(să)
  • chitească
  • chiteau
  • chiti
  • chitiseră
Intrare: chiti (ținti)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiti
  • chitire
  • chitit
  • chititu‑
  • chitind
  • chitindu‑
singular plural
  • chitește
  • chitiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chitesc
(să)
  • chitesc
  • chiteam
  • chitii
  • chitisem
a II-a (tu)
  • chitești
(să)
  • chitești
  • chiteai
  • chitiși
  • chitiseși
a III-a (el, ea)
  • chitește
(să)
  • chitească
  • chitea
  • chiti
  • chitise
plural I (noi)
  • chitim
(să)
  • chitim
  • chiteam
  • chitirăm
  • chitiserăm
  • chitisem
a II-a (voi)
  • chitiți
(să)
  • chitiți
  • chiteați
  • chitirăți
  • chitiserăți
  • chitiseți
a III-a (ei, ele)
  • chitesc
(să)
  • chitească
  • chiteau
  • chiti
  • chitiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiti (împodobi)

  • 1. tranzitiv regional A împodobi, a găti (cu chite de flori).
    exemple
    • Flori mîndre culegea Și-n cunună le făcea Și la Gruia le ducea Și lui din grai îi grăia: Frate, frățișorul meu, Cînd va fi ospățul tău, Eu cu toate te-oi chiti. BIBICESCU, P. P. 311.
      surse: DLRLC
    • Mireasa stă în cămăruță chitită ca de joc și așteaptă să-i vie rîndul. SEVASTOS, N. 56.
      surse: DLRLC
    • Să știu că bade-ar veni, Casa mîndră o-aș chiti. POP.
      surse: DLRLC

etimologie:

chiti (socoti) popular

  • exemple
    • Se prinde-n joc lîngă o fată, care chitește că i-ar cam veni la socoteală. CREANGĂ, P. 163.
      surse: DLRLC
    • Mă chitesc eu în mine, cum s-o dau ca să nu mă prindă. CREANGĂ, A. 47.
      surse: DLRLC
    • Nu chitea la altă decît numai ce să facă. SBIERA, P. 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A pune la cale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: planifica plănui 4 exemple
      exemple
      • Și de-aicea unde chitiți să mereți? HOGAȘ, M. N. 192.
        surse: DLRLC
      • Da știi c-ai chitit-o bine, măi Chirică? CREANGĂ, P. 163.
        surse: DLRLC
      • Nu-i rău, măi Ștefane, să știe băietul tău oleacă de carte, nu numaidecît pentru popie, cum chitește Smaranda. CREANGĂ, O. A. 43.
        surse: DLRLC
      • reflexiv unipersonal Nu-i totdeauna cum se chitește, ce-i și cum se nemerește. CREANGĂ, P. 8. 3.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A potrivi, a aranja, a rândui bine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aranja potrivi rândui un exemplu
    exemple
    • Prinse masa care o pusese jos, o chiti bine pe pămînt. RETEGANUL, P. I 63.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A împături (un obiect de pânză).
      surse: DLRLC sinonime: împături un exemplu
      exemple
      • Chitește cămășile.
        surse: DLRLC

etimologie:

chiti (ținti) popular

  • 1. tranzitiv A ținti (cu arma, cu piatra).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ochi (vb.) ținti 3 exemple
    exemple
    • Mi-l chitește, Drept în frunte mi-l lovește. ALECSANDRI, P. A. 49.
      surse: DLRLC
    • absolut Aduceți arce. Și voi, dragii mei, iscusință, chitiți bine. NEGRUZZI, S. III 211.
      surse: DLRLC
    • Un șoiman mehedințel Care știe să chitească, Rîndurica s-o lovească. ALECSANDRI, P. P. 292.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ținta).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: lovi nimeri trage un exemplu
      exemple
      • Zvrr! de vreo două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chitește. CREANGĂ, A. 49.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A învârti o armă; a potrivi lovitura unei arme.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Paloșul din sîn scotea, Ș-așa bine-l învîrtea, Ș-așa bine mi-l chitea, Că pe Toma mi-l tăia Pe la furca pieptului. ALECSANDRI, P. P. 73.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A arunca o privire; a alege din ochi.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • El degrabă-n jur chitește Vrun ocol, căci e pierdut. COȘBUC, P. I 225.
      surse: DLRLC
    • Cum ajunge în pădure, chitește un copac care era mai mare. CREANGĂ, P. 46.
      surse: DLRLC

etimologie: