5 intrări

51 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chit1 av [At: ȘEZ. XXXII, 15 / E: fr quitte] (Pfm) 1 (Îe) A fi ~ cu cineva A nu mai datora nimic (cuiva). 2 (Îae) A nu mai avea de dat cuiva socoteală. 3 (Îlc) ~ că... Chiar dacă...

chit2 sn [At: VICIU, GL. / V: chítiu, chítăl sn / Pl: ~turi / E: ger Kittel] (Reg) Suman.

chit4 sm [At: PSALT. 332/18 / Pl: chiți / E: vsl китъ, ngr ϰῆτος] (Zlg; înv) Balenă (Balaena).

chit3 sn [At: DAMÉ, T. / Pl: ~uri / E: ger Kitt] 1 Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul și e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2 (Îs) ~ bituminos Amestec de bitum și de filer, folosit la umplerea rosturilor dintre pavelele pavajelor de piatră, pentru prepararea asfaltului turnat etc.

CHIT2, (2) chituri, s. n. 1. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul, folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2. Sortiment de chit (1). – Din germ. Kitt.

CHIT1 adv. (Fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nicio socoteală. ◊ Loc. conj. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte.

CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.

CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ.

CHIT1 adv. (Fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nici o socoteală. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte.

CHIT2 s. n. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul și e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. – Din germ. Kitt.

CHIT2 s. m. Pastă formată din praf de cretă, amestecat cu ulei de in, care se întrebuințează la fixarea geamurilor în ramele ferestrelor, la astuparea găurilor sau crăpăturilor, la netezirea suprafețelor în vederea vopsirii sau lăcuirii etc.

CHIT1 adv. (Familiar, numai în loc. adv.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic cuiva. Tu mi-ai scăpat viața și eu sînt datoare să scap pe a ta, pentru ca să fim chit. BOLINTINEANU, O. 387. ◊ Expr. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă...

CHIT3, chiți, s. m. (Învechit) Balenă. Au găsit... oase de chit. DRĂGHICI, R. 57.

CHIT s.n. Pastă rezultată din amestecul unei pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., întrebuințată la lipitul geamurilor la cercevele, la astuparea găurilor etc. [Pl. -turi. / < germ. Kitt, cf. kitten – a lipi].

CHIT adv. (Franțuzism) Achitat, plătit. ◊ (Fam.) A fi chit (cu cineva) = a-și fi plătit o datorie față de cineva. [< fr. quitte].

CHIT2 s. n. pastă dintr-un amestec de pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., folosită la lipitul geamurilor etc. (< germ. Kitt)

CHIT1 adv. (fam.) a fi ~ (cu cineva) = a-și fi plătit o datorie față de cineva. (< fr. quitte)

CHIT2 ~uri n. Pastă formată dintr-un amestec de praf mineral și un aglomerant care se întărește la aer, având diferite întrebuințări în construcții (la fixarea geamurilor în cercevele, pentru astuparea găurilor din lemn în vederea vopsirii). /<germ. Kitt

CHIT1 adv. pop.: A fi ~ cu cineva a se achita cu cineva. ~ că... cu toate că... /<fr. quitte

chit m. numele popular al balenei. [Gr. mod.: nume luat din sfânta Scriptură].

chit n. un fel de ghips, de lipit geamuri. [Nemț. KITT].

3) chit adj. fix (fr. quitte. V. fit). Barb. Cu condițiune ca: primesc să fac, chit ca el să plătească. A fi chit cu cineva, a fi achitat, a nu-ĭ datora nimic.

1) chit m. (vsl. kĭtŭ, ngr. kĭtos, d. vgr. kĕtos. V. cetaceŭ). Cașalot.

2) chit n. (germ. kitt). Ipsos, gips (amestecat cu miniŭ).

chiț i [At: DA ms / E: fo] Cuvânt care imită sunetele scoase de șoareci și de șobolani.

CHIȚ interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale șoarecilor. – Onomatopee.

CHIȚ interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale șoarecilor. – Onomatopee.

CHIȚ interj. Onomatopee care imită chițăitul șoarecilor.

CHIȚ interj. (se folosește pentru a reda sunetul caracteristic emis de șoareci). /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chit3 (pastă) s. n., (sorturi) pl. chíturi

chit2 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiți

chit (zool.) s. m., pl. chiți

chit (pastă) s. n., pl. chíturi

*chit că (fam.) loc. conjcț.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHÍTUL s. art. v. balena.

CHIȚ interj. (reg.) țiț. (Șoarecele face: ~!)

CHIȚ interj. (reg.) țiț. (Șoarecele face ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chit s. n. – Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vîscos. Germ. Kitt. Sec. XIX. – Der. chitui, vb. (a lipi cu chit).

chit adv. – Liber, în pace. Fr. quitte. Se întîlnește cu dubletele cfit și fit, care redau pronunțarea germ. quitt.Der. (de la cfit) cfitui, vb. (a rezolva probleme; a fi liniștit). Forma chitui se aude mai puțin, fiind înlocuită prin achita. După Sanzewitsch 201, cfitui vine din rus. kvitovatĭ.

chit (-te), s. n. – Mantou, palton. Germ. Kittel (DAR). În Trans. de Nord.

chit (-ți), s. m. – Balenă, cetaceu. Ngr. ϰñτος, în parte prin intermediul sl. kitŭ (Murnu 13; cf. Vasmer, Gr., 78). Sec. XVI.

chiț interj. – Imită sunetele mai multor animale în special șoarecii și șobolanii. Formație spontană; cf. bg. kvic, sb. kvečati, slov. kvičati, toate cu sensul de „a geme.” După Cihac, din sl. kvičati „a grohăi porcii”, cf. covița.Der. chițăi (var. chițcăi), vb. (a scoate sunete ascuțite șoarecii); chițcan, s. m. (șobolan), a cărui der. nu este clară.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chit2, chíturi, s.n. (reg.) suman (negru sau alb), țundră.

CHIT2 s. n. ~ (din germ. Kitt < v. germ. de sus kuti < indoeurop. *guetu- = rășină, prin interm. lat. bitūmen = asfalt (1.)) [et. WDW]


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi chit cu cineva expr. a nu mai datora nimic cuiva, a nu mai avea de dat socoteală cuiva.

Intrare: chit (adv.)
chit (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • chit
Intrare: chit (balenă)
chit (balenă) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chit
  • chitul
  • chitu‑
plural
  • chiți
  • chiții
genitiv-dativ singular
  • chit
  • chitului
plural
  • chiți
  • chiților
vocativ singular
plural
Intrare: chit (mantou)
chit (mantou) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chit
  • chitul
  • chitu‑
plural
  • chite
  • chitele
genitiv-dativ singular
  • chit
  • chitului
plural
  • chite
  • chitelor
vocativ singular
plural
Intrare: chit (pastă)
chit (pastă) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chit
  • chitul
  • chitu‑
plural
  • chituri
  • chiturile
genitiv-dativ singular
  • chit
  • chitului
plural
  • chituri
  • chiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiț
chiț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • chiț
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)