chirurgie sf [At: DA / V: (înv) ~ghie, hir~ / Pl: ~ii / E: fr chirurgie, it chirurgia] 1 Ramură a medicinei care tratează bolile cu ajutorul operațiilor. 2 Meseria de chiiurg. 3 Practicarea operațiilor pe corpul uman. 4 (Îs) Mică ~ Parte a chirurgiei consacrată intervențiilor chirurgicale mai ușoare, care nu impun spitalizare. 5 (Îs) ~ genetică Transplant genetic.

CHIRURGIE, chirurgii, s. f. Ramură a medicinei care studiază și aplică metode de tratare a bolilor prin operații. Tratat de chirurgie. – Variantă: (învechit) hirurgie (KOGĂLNICEANU, S. 87) s. f.

CHIRURGIE, chirurgii, s. f. Ramură a medicinei care studiază și aplică metode de tratare a bolilor prin operații.[Var.: (înv.) hirurgie s. f.] – Fr. chirurgie (lat. lit. chirurgia).

CHIRURGIE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu tratamentul bolilor prin operații. ◊ Chirurgie estetică = chirurgie care are drept scop să repare unele defecte nepatologice. [Gen. -iei, var. hirurgie s.f. / cf. fr. chirurgie, it., lat. chirurgia, gr. cheirourgia < cheir – mînă, ergon – muncă].

CHIRURGIE s. f. ramură a medicinei care tratează bolile prin operații. ♦ mică ~ = parte consacrată intervențiilor chirurgicale ușoare. (< fr. chirurgie, lat. chirurgia)

CHIRURGIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu tratamentul bolilor prin intervenții operatorii. ◊ ~ estetică chirurgie care are drept scop să repare unele defecte nepatologice. [Art. chirurgia; G.-D. chirurgiei; Sil. -gi-e] /<lat. chirurgia, fr. chirurgie

chirurgie f. partea medicinei care constă întru a face diferite operațiuni (cu ajutorul instrumentelor) asupra corpului omenesc, mai ales pentru vindecarea rănilor și a plăgilor.

*chirurgíe f. (vgr. heirurgía, d. heir, mînă, și érgon, lucrare. V. argat, hardughie. Cp. cu rogodele). Acea parte a medicineĭ care vindecă tăind (operînd).

chirurghie sf vz chirurgie

hirurgie sf vz chirurgie

HIRURGIE s. f. V. chirurgie.

HIRURGIE s.f. v. chirurgie.

chirurgie s. f., art. chirurgia, g.-d. chirurgii, art. chirurgiei

chirurgie s. f., art. chirurgia, g.-d. chirurgii, art. chirurgiei

chirurgie s. f., art. chirurgia, g.-d. art. chirurgiei; pl. chirurgii

CHIR-, v. CHIRO-. □ ~agră (v. -agră), s. f., afecțiune de origine gutoasă, localizată la mîini; ~algie (v. -algie), s. f., sensibilitate a mîinii la presiune; ~onim (v. -onim), s. n., numele plantei dat în manuscris; ~urg (v. -urg), s. m., specialist în chirurgie; ~urgie (v. -urgie), s. f., ramură a medicinii care utilizează intervenția operatorie în scop terapeutic sau de diagnosticare.