9 definiții pentru chirighiță

chirighíță sf [At: MARIAN, O. II, 407 / Pl: ~țe / E: ns cf caragață] (Orn; reg) Pasărea de apă (Stema hirundo) din familia hirundinelor nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) crișcovă.

CHIRIGHÍȚĂ, chirighițe, s. f. Gen de păsări călătoare care trăiesc pe lângă râuri și bălți și se hrănesc cu pește (Chlidonias).Cf. caragață.

CHIRIGHÍȚĂ, chirighițe, s. f. Gen de păsări călătoare care trăiesc pe lângă râuri și bălți și se hrănesc cu pește (Chlidonias).Cf. caragață.

chirighíță s. f., g.-d. art. chirighíței; pl. chirighíțe

chirighíță s. f., g.-d. art. chirighíței; pl. chirighíțe

CHIRIGHÍȚĂ s. 1. (Sterna sandvicensis) v. pescăruș. 2. (Sterna hirundo) pescăruș, râbar, (reg.) pescar, pescăriță, rândunică-de-mare.

CHIRIGHÍȚĂ ~e f. Pasăre călătoare, de talie mică, cu ciocul și coada drepte, care trăiește pe lângă râuri și bălți și se hrănește cu pește. /cf. caragață


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CHIRIGHÍȚĂ s. (ORNIT.) 1. (Sterna sandvicensis) chiră, pescar, pescăruș, rîndunea-maritimă-mică. 2. (Sterna hirundo) pescăruș, rîbar, (reg.) pescár, pescăríță, rîndunică-de-máre.

CHIRIGHÍȚĂ S. f. Numele a trei specii de păsări mici, foarte bune zburătoare, călătoare, care cuibăresc în Delta Dunării și în alte bălți din România, cu cioc și coadă foarte drepte: c. cu aripi albe (Chlidonias leucopterus), de c. 23 cm, c. cu obraz alb (Ch. hybrida), de c. 23 cm și c. neagră (Ch. nigra), de c. 24 cm.

Intrare: chirighiță
chirighiță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chirighiță chirighița
plural chirighițe chirighițele
genitiv-dativ singular chirighițe chirighiței
plural chirighițe chirighițelor
vocativ singular
plural