2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiríc sm [At: REV. CRIT. III, 92 / Pl: ~ici / E: fo] (Reg; glm) 1 Greiere. 2 Purice. (Fig) Copil vioi și neastâmpărat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chiríc, chiríci, s.m. (reg.) 1. greier. 2. purece. 3. copil neastâmpărat, turbulent.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHIRIC gr. Kήρυϰος < ϰήρυξ „crainic”. 1. Chiric, Capșa (Sd VII 259); -ești s.; sincopat, Chircești s. sau < Chircă. 2. Chirieța (Ard; 17 B II 357); (P5; P11; 17 B III 614); fam. act. 3. Chiricel (Tec I). 4. Chiricuț/ă, act.; -u, C. (Bîr IV; 17 B III 176); Chirică nu este un diminutiv din Chir cu suf. -ic, -ică „Chiru cel mic”, etim. greșită (DR IX 339) ci nume plin calendaristic. 5. Chirici, curtean, 1667 (BCI VII 37); cf. alb. Kirits (Weig). II. Chiric pruncul și mama sa Iulita, zis Ciurica. 1. Ciurică, Cornea (Meșt Cr); – b. (17 B III 32); Ciuricești s. (Cat). 2. Ciurecul (17 B IV 132). 3. Probabil sincopat: Ciurcu fam. mold. (Tec II); – ard., editor Sibiu; Ciurca f. (17 A V 198). v. și Partea II: Ciurc. 4. Prin schimbarea p. fin. -ic luat ca sufix: a) Ciura fam. ard. (Paș) și Ciurea; b) Ciurel, G. (act.); Ciurești, Ciurii ss. c) Ciurilă, ard. (Paș); acestea însă prin contaminare cu subst. ciur. Pentru ultimul v. Chiril

Intrare: chiric
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiric
  • chiricul
  • chiricu‑
plural
  • chirici
  • chiricii
genitiv-dativ singular
  • chiric
  • chiricului
plural
  • chirici
  • chiricilor
vocativ singular
plural
Intrare: Chiric
Chiric nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chiric
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)