chiria vir [At: DA / Pzi: ? / E: fo] (Reg) 1-5 A chirăi (1-5).

CHIRIE, chirii, s. f. Sumă plătită de beneficiarul unui contract de închiriere în schimbul folosirii temporare a locuinței sau a unui lucru închiriat. ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., sb. kirija.

chirie sf [At: PRAV. 279 / Pl: ~ii / E: tc kirij, srb kirija] 1 Cesiune a unei proprietăți imobile sau mobile pe un timp determinat, în schimbul unei sume de bani. 2 (Îla; îlav) Cu ~ Închiriat. 3 (Pex) Sumă de bani dată în schimbul unei cesiuni. 4 (Reg; rar) Sumă de bani care se plătește pentru transportarea mărfurilor Si: cărăușie.

CHIRIE, chirii, s. f. Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuințe). ◊ Loc. adj. și adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. – Din bg., scr. kirija.

CHIRIE, chirii, s. f. Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (locuință, vehicul etc.). Unde pui chiria de aici pîn’la Dunăre? ALECSANDRI, T. I 348. Toderică a potrivit să cîștige numai atîta cît să plătească masa și chiria odăilor pe o lună. NEGRUZZI, S. I 86. Chiria deșteaptă pe chirigiu și drumul pe călător. PANN, P. V. II 85. ◊ Loc. adv. (Construit mai ales cu verbele «a da», «a lua», «a ședea») Cu chirie = pentru folosire vremelnică și în schimbul unei plăți. Casa era a lui și ședeau într-insa cu chirie un neam de oameni săraci. DUMITRIU, V. L. 22. Șed în casă cu chirie. NEGRUZZI, S. I 198. ◊ Expr. Gura nu cere (sau nu ține) chirie = poți trăncăni cît vrei. Bieții oameni, de spaimă și știind că gura nu-i ține chirie, spuse... precum îi învățase cotoșmanul. ISPIRESCU, L. 293.

CHIRIE ~i f. Sumă plătită pentru folosirea unui lucru închiriat (locuință, obiecte etc.). A da ceva cu ~. [Art. chiria; G.-D. chiriei; Sil. -ri-e] /<bulg., sb. kirija

CHIRIE s.f. (Mold., ȚR) Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru. A: Plata, ce să zice chiriia, să plătească îndoit. B: Plata, ce să zice chiriia, să-i plătească îndoit. ÎNDREPTAREA LEGII. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (în) chirie = (care este dat) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți. A: Va năimi casă în chirie. PRAV. Și încă au căutat, cîteva case cu chirie. NECULCE. l-am prins cu chirii un han. H 1771, 87^v: B: Acea casă au fost prinsă cu chirie. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: bg., scr. kirija.

chirie f. 1. suma de bani cu care cineva cedează pentru un timp determinat proprietatea sau uzul unui lucru (moșie, casă, trăsură, etc.): a da, a lua cu chirie; 2. preț de transport: unde pui chiria de aici până la Dunăre? AL. [Derivat dela un primitiv chirà = tc. KIRÁ].

chiríe f. (turc. kirá, chirie, d. ar. al-qiré, prețu chiriiĭ, kârâ, a închiria, de unde vine și sp. alquilar, a închiria; ngr. kyrâs, transport cu caru; alb. kira, bg. kiriĭa, sîrb. kirija). Închiriere, acțiunea de a închiria. Banĭ dațĭ orĭ luațĭ p. asta. Cărăușie. Daŭ cu chirie, închiriez, cedez cuĭva o casă, (o căruță ș. a.) pe un timp anumit. Ĭaŭ cu chirie, închiriez, primesc o casă (o căruță ș. a.) pe un timp anumit în schimbu banilor.

chirie s. f., art. chiria, g.-d. art. chiriei; pl. chirii, art. chiriile (desp. -ri-i-)

chirie s. f., art. chiria, g.-d. art. chiriei; pl. chirii, art. chiriile

chirie s. f., art. chiria, g.-d. art. chiriei; pl. chirii, art. chiriile

CHIRIE s. locație, (înv. și reg.) năiem, năimeală, simbrie, (Transilv.) tapșă. (Plătește ~ pentru casă.)

CHIRIE s. locație, (înv. și reg.) năiem, năimeală, simbrie, (Transilv.) tapșă. (Plătește ~ pentru casă.)

chirie (chirii), s. f. – Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru. – Mr. chirie, megl. chiriiă. Tc. kira din arab. kira (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Roesler 596; Șeineanu, II, 115; Berneker 505; Daničič, V, 4; Lokotsch 1181), cf. ngr. ϰιρά, alb. kirá, bg., sb. kirija. – Der. chiriaș, s. m. (persoană care ia cu chirie o locuință); chirigiu, s. m. (cărăuș, cel care transportă cu căruța), din tc. kiraci, mr. chiragi (cf. alb. kiraği, bg., sb. kirağija); chiragie, s. f. (serviciu de transport); chiragelîc, s. n. (înv., meseria de căruțaș); închiria, vb. (a da cu chirie, a arenda).

Chir/ia, -ița v. Chira 2, 3.

a fi luat în chirie expr. (intl.) a fi arestat.

a lua în chirie expr. (d. polițiști) a aresta