2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cherchelí vr [At: DUNĂREANU, CH. 65 / V: (îrg) chirchi~, chiurchiu~ / Pzi: ~lésc / E: nct] A se ameți de băutură.

chirchili v vz chercheli

CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec.

CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec.

CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A se ameți de băutură, a se afuma. – Variantă: chirchilí (DUNĂREANU, CH. 65, CONTEMPORANUL, VII 148) vb. IV.

CHIRCHILÍ vb. IV v. chercheli.

CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se ameți ușor de băutură; a se afuma. – Comp. magh. kérkedni.

A SE CHERCHELÍ mă ~ésc intranz. pop. A se îmbăta ușor; a se ameți; a se afuma; a se aghesmui. /cf. ung. kérkedni

A CHERCHELÍ ~ésc tranz. pop. A face să se cherchelească; a ameți; a afuma; a aghesmui. /cf. ung. kérkedni

cherchelésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. kérkedni, kérködni, kérkelni, a se fuduli, și cu ngr. hirkilízo, cînt cucurigu). Fam. Mă amețesc, mă cam îmbăt. – Și chirchilesc, în nord și chĭurchĭulesc, în sud și chĭurchĭuluĭesc. V. pilesc 2 și călesc.

chirchilésc, V. cherchelesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă

cherchelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cherchelésc, imperf. 3 sg. chercheleá; conj. prez. 3 sg. și pl. chercheleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHERCHELÍ vb. v. îmbăta.

CHERCHELI vb. a (se) ameți, a (se) îmbăta, a (se) turmenta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. și Ban.) a (se) șumeni, (fam.) a (se) învinoșa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cîrpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămîia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) tîrnosi, a (se) turci, (reg. fig.) a (se) flecui, a (se) oțeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a cam ~ cu rachiu.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cherchelí (-lésc, -ít), vb. – A fi amețit, a se îmbăta ușor. – Var. chirchi(u)li, cherchezi, chiurlui. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 91 și 97). S-au propus mai multe etimoane neconvingătoare: din mag. kérkedni „a presupune”, după Scriban, Arhiva, 1912; de la cherc și pili, după DAR; din mag. korhely „neisprăvit, coate-goale”, după Drăganu, Dacor, VI, 269. Ultima var. nu este clară; după cum nu este nici intenția primară a creației expresive. Este posibil să fie cuvînt din aceeași familie cu chercheriță, s. f. (păduche de oi, Melophagus ovinus; tăun, Hippobosca equina), cu var. chercheriță, chi(r)chi(ri)ță (după Conev 52 și Scriban, acest cuvînt derivă din bg. kekerica „broască,” ce pare tot un cuvînt expresiv). Dacă nu greșim în privința acestei ipoteze, imaginea de bază trebuie să fie cea a unui mers șovăielnic sau poticnit, ca cel al bețivului și cum pare a fi cel al unui crustaceu. După Giuglea, Contributions, 10, chercheriță provine din gr. ϰίϰι „ricin”, cu suf. -iță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chirchilí (cherchelí), chirchilésc, vb. IV refl. (pop.) a se ameți de băutură, a se îmbăta, a se afuma.

Intrare: chirchilire
chirchilire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chirchilire
  • chirchilirea
plural
  • chirchiliri
  • chirchilirile
genitiv-dativ singular
  • chirchiliri
  • chirchilirii
plural
  • chirchiliri
  • chirchilirilor
vocativ singular
plural
Intrare: chercheli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chercheli
  • cherchelire
  • cherchelit
  • cherchelitu‑
  • cherchelind
  • cherchelindu‑
singular plural
  • cherchelește
  • chercheliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cherchelesc
(să)
  • cherchelesc
  • chercheleam
  • cherchelii
  • cherchelisem
a II-a (tu)
  • cherchelești
(să)
  • cherchelești
  • chercheleai
  • chercheliși
  • chercheliseși
a III-a (el, ea)
  • cherchelește
(să)
  • cherchelească
  • cherchelea
  • chercheli
  • cherchelise
plural I (noi)
  • cherchelim
(să)
  • cherchelim
  • chercheleam
  • cherchelirăm
  • chercheliserăm
  • cherchelisem
a II-a (voi)
  • chercheliți
(să)
  • chercheliți
  • chercheleați
  • cherchelirăți
  • chercheliserăți
  • chercheliseți
a III-a (ei, ele)
  • cherchelesc
(să)
  • cherchelească
  • chercheleau
  • chercheli
  • chercheliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chirchili
  • chirchilire
  • chirchilit
  • chirchilitu‑
  • chirchilind
  • chirchilindu‑
singular plural
  • chirchilește
  • chirchiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chirchilesc
(să)
  • chirchilesc
  • chirchileam
  • chirchilii
  • chirchilisem
a II-a (tu)
  • chirchilești
(să)
  • chirchilești
  • chirchileai
  • chirchiliși
  • chirchiliseși
a III-a (el, ea)
  • chirchilește
(să)
  • chirchilească
  • chirchilea
  • chirchili
  • chirchilise
plural I (noi)
  • chirchilim
(să)
  • chirchilim
  • chirchileam
  • chirchilirăm
  • chirchiliserăm
  • chirchilisem
a II-a (voi)
  • chirchiliți
(să)
  • chirchiliți
  • chirchileați
  • chirchilirăți
  • chirchiliserăți
  • chirchiliseți
a III-a (ei, ele)
  • chirchilesc
(să)
  • chirchilească
  • chirchileau
  • chirchili
  • chirchiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chercheli chirchili

etimologie: