chiramó sf vz chera

chíra f. (ngr. kyrá, doamnă. V. chera și cherațiță.) Fam. Are chira socoteală, e un motiv de a lucra așa, ĭar tu nu te grăbi, că sînt pricinĭ pe care nu le știĭ: stăĭ, că are chira socoteală și nu merge cum crezĭ tu! – Și chiramó (ngr. kyrámu), doamna mea!