chirágră sf [At: CADE / Pl: ~re / E: fr chiragre] (Med; înv) Gută la mâini.

*chirágră, V. gută.

2) *gútă f., pl. e (lat. gŭtta, picătură, din cauză că se credea că această boală provine din infiltrarea umorilor). O boală de articulațiunĭ. Cînd atacă mînile se cheamă chiragră (vgr. heirágra, d. heir, mînă, și agréo, apuc); cînd atacă picĭoarele se cheamă podagră (vgr. podágra, d. pûs, podós, picĭor, și agréo, apuc. V. pelagră). E o boală ereditară care se agravează bînd ceaĭ, cafea, vin și mîncînd sărăturĭ. Gută senină, amaŭroză. Gută sciatică, sciatică. V. artrită.

CHIR-, v. CHIRO-. □ ~agră (v. -agră), s. f., afecțiune de origine gutoasă, localizată la mîini; ~algie (v. -algie), s. f., sensibilitate a mîinii la presiune; ~onim (v. -onim), s. n., numele plantei dat în manuscris; ~urg (v. -urg), s. m., specialist în chirurgie; ~urgie (v. -urgie), s. f., ramură a medicinii care utilizează intervenția operatorie în scop terapeutic sau de diagnosticare.