opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIRĂIT, chirăituri, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi.

chirăit sn [At: VLAHUȚĂ, D. 258 / Pl: ~uri / E: chirăi] Sunet scos de cel care chirăie.

CHIRĂIT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie. – V. chirăi.

CHIRĂIT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; țîrîit. Chirăitul greierilor. Cîrîit. (Fig.) Apoi, la tine toate-s lucruri de nimic... Toate... afară de iubirea la și de chirăitul tău de păsărică moțată. VLAHUȚĂ, O. A. III 155.

chirăit n. cântarea greierului.

CHIRĂI, chirăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică.

cherăi2 v vz chirăi

chirăi [At: I. CR. I, 122 / V: cher~ / Pzi: chirăi / E: fo] 1 vi (D. unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2 vi (D. greier) A țârâi. 3 vi (D. om; pop) A țipa. 4 vi (D. om; pop) A scânci. 5 vr (D. om; pop) A se văita.

chirlăi vir vz chirăi corectat(ă)

CHIRĂI, chirăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică.

CHIRĂI, chirăi și chirăiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre greieri) A țîrîi. Grierii de ce chirăie, cînd noaptea învăluie pămîntul? DELAVRANCEA, S. 71. Un grier chirăie după sobă. VLAHUȚĂ, O. A. III 185. ♦ (Despre unele păsări) A cîrîi. Bibilica chirăie. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa. Foc pe tine a sărit, Din guriță-ai chirăit. ȘEZ. XII 68.

A CHIRĂI pers. 3 chirăie intranz. pop. 1) (mai ales greieri) A scoate sunete repetate și ascuțite caracteristice speciei. 2) (despre găini) A scoate sunete guturale scurte și repetate caracteristice speciei; a face „câr-câr”; a cârâi. 3) fig. depr. (despre persoane) A vorbi pe un ton strident. [Sil. chi-ră-i] /Onomat.

chirăì v. a cânta (vorbind de vrăbii și de greieri).

chírăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. chir-chir, cum fac curcile, puiĭ de găină, vrăbiile cînd fac a ploaĭe ș. a. Cp. cu cherlăĭ, chĭorăĭ, țîrîĭ ș. a.). Olt. A striga ca curcile, ca puiĭ de găină, ca vrăbiile ș. a. Fig. Țip, strig (de durere).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chirăit (pop., fam.) s. n., pl. chirăituri

chirăit (pop., fam.) s. n., pl. chirăituri

chirăit s. n., pl. chirăituri

chirăi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. chirăi, 3 chirăie, imperf. 1 chirăiam; conj. prez. 1 sg. să chirăi, 3 să chirăie

chirăi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chirăie, imperf. 3 sg. chirăia; conj. prez. 3 să chirăie

chirăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. chirăie, imperf. 3 sg. chirăia

Intrare: chirăit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chirăit
  • chirăitul
  • chirăitu‑
plural
  • chirăituri
  • chirăiturile
genitiv-dativ singular
  • chirăit
  • chirăitului
plural
  • chirăituri
  • chirăiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: chirăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chirăi
  • chirăire
  • chirăit
  • chirăitu‑
  • chirăind
  • chirăindu‑
 singular plural
  • chirăie
  • chirăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chirăi
 (să)
  • chirăi
  • chirăiam
  • chirăii
  • chirăisem
a II-a (tu)
  • chirăi
 (să)
  • chirăi
  • chirăiai
  • chirăiși
  • chirăiseși
a III-a (el, ea)
  • chirăie
 (să)
  • chirăie
  • chirăia
  • chirăi
  • chirăise
plural I (noi)
  • chirăim
 (să)
  • chirăim
  • chirăiam
  • chirăirăm
  • chirăiserăm
  • chirăisem
a II-a (voi)
  • chirăiți
 (să)
  • chirăiți
  • chirăiați
  • chirăirăți
  • chirăiserăți
  • chirăiseți
a III-a (ei, ele)
  • chirăie
 (să)
  • chirăie
  • chirăiau
  • chirăiră
  • chirăiseră
cherăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chirlăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chirăit, chirăiturisubstantiv neutru

  • 1. popular familiar Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie. DEX '09 DLRLC
    sinonime: chirăitură
    • 1.1. Țârâit. DLRLC
      sinonime: țârâit
      • format_quote Chirăitul greierilor. DLRLC
    • 1.2. Cârâit. DLRLC
      sinonime: cârâit
      • format_quote figurat Apoi, la tine toate-s lucruri de nimic... Toate... afară de iubirea ta și de chirăitul tău de păsărică moțată. VLAHUȚĂ, O. A. III 155. DLRLC
etimologie:
  • vezi chirăi. DEX '09

chirăi, chirăiverb

popular familiar
  • 1. unipersonal Despre greieri: țârâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țârâi
    • format_quote Grierii de ce chirăie, cînd noaptea învăluie pămîntul? DELAVRANCEA, S. 71. DLRLC
    • format_quote Un grier chirăie după sobă. VLAHUȚĂ, O. A. III 185. DLRLC
  • 2. unipersonal (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cârâi
    • format_quote Bibilica chirăie. DLRLC
  • 3. Despre oameni: geme, plânge, striga, țipa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: geme plânge striga țipa
    • format_quote Foc pe tine a sărit, Din guriță-ai chirăit. ȘEZ. XII 68. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana I singular și persoana a 3-a plural și: chirăiesc. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.