2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHIPUI, închipui, vb. IV. Tranz. 1. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva; a-și imagina. ♦ Refl. A se imagina pe sine însuși într-o situație sau împrejurare. 2. A plăsmui cu mintea, cu fantezia; a imagina. 3. A reprezenta, a simboliza; a forma. 4. (Pop.) A face, a întocmi, a înjgheba. – În + chip + suf. -ui.

ÎNCHIPUI, închipui, vb. IV. Tranz. 1. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva; a-și imagina. ♦ Refl. A se imagina pe sine însuși într-o situație sau împrejurare. 2. A plăsmui cu mintea, cu fantezia; a imagina. 3. A reprezenta, a simboliza; a forma. 4. (Pop.) A face, a întocmi, a înjgheba. – În + chip + suf. -ui.

închipui [At: CORESI, EV. 65/13 / Pzi: închipui, ~esc / E: în- + chip + -ui] 1 vr (Ccd) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva. 2 vr A se imagina pe sine într-o situație sau împrejurare. 3 vt A născoci. 4 vt A produce o imagine Si: a proiecta. 5 vt (Înv; fig) A face un plan. 6 vta (îrg) A reprezenta printr-o icoană. 7 vt (Îrg) A face schița unei zidiri Si: a proiecta, a schița. 8 vt (Îrg) A zugrăvi. 9 vt (Îrg) A arăta. 10 vt (Îrg) A descrie. 11 vt (Îrg) A înfăptui. 12 vt (Îrg) A crea. 13 vta (Mol) A alcătui. 14 vta (Mol; pex) A face rost de ceva Si: a procura. 15 vr (Înv) A lua chip de... Si: a se întruchipa. 16 vr (Înv) A lua ființă Si: a se întrupa, (înv) a se împelița. 17 vt (Înv) A îndeplini. 18 vr (Pop ; udp „ca”) A lua chip de... Si: a se metamorfoza, a se preface, a se schimba, a se transforma. 19 vr A se face în chipul cuiva sau a ceva. 20 vr (Înv) A fi ca cineva sau ceva. 21 vr A se compara cu cineva sau ceva. 22-23 vtr (Înv) A (se) asemăna. 24 vr (Înv; ccd) A se comporta ca cineva. 25 vr (Înv; ccd) A se conduce după cineva. 26 vt (Îvp) A reprezenta. 27 vt (Îvp) A simboliza. 28 vt (Îvp) A caracteriza. 29 vt (îvp) A însemna. 30 vt (Îvp) A echivala. 31 vi (Înv) A se gândi la ceva. 32 vi A se gândi să... 33-34 vtr A (se) considera. 35 vr A-și face despre sine o idee prea bună.

ÎNCHIPUI, inchipuiesc și închipui, vb. IV. 1. Refl. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre un lucru, înainte de a-l vedea sau despre un fapt înainte de a avea loc; a-și imagina, a crede. Închipuiește-ți răniții, luptînd cu valurile toată noaptea. CAMIL PETRESCU, U. N. 328. Greu și-ar fi închipuit cineva o așa apropiere de sentimente între acești doi oameni. VLAHUȚĂ, O. A. 263. Închipuiește-ți, Iliescule... asară, cînd m-am dus acasă, ce să văd? NEGRUZZI, S. I 30. ◊ (Urmat de o completivă directă) Nevasta administratorului zise: Își închipuie că i-am dat ieri mai puțin. DUMITRIU, N. 261. Dacă își închipuie că își bat joc de mine, se înșală. CAMIL PETRESCU, U. N. 216. Vă puteți închipui ce vra să zică a te scălda în Bistrița. CREANGĂ, A. 28. ♦ A-și face o părere (exactă sau greșită) despre înfățișarea sau caracterul unei persoane (necunoscută sau necunoscută bine). Mi-l închipuiam mai serios.Lui Zalmoxis [Dacii] nu-i făceau chip cioplit, ci și-l închipuiau sub forma cerului senin. IST. R.P.R. 34. 2. Refl. A se vedea pe sine însuși într-o situație sau o împrejurare (care n-a avut loc). Vorbind și răspunzîndu-și singur, inchipuindu-se pe el în luptă cu ceilalți. DELAVRANCEA, la TDRG. 3. Tranz. A imagina, a proiecta, a alcătui. V. inventa, scorni. Unde e-ndrăznețul care-o lume închipuise Și trăia închis într-însa? MACEDONSKI, O. I 276. Ce-ați zice, dac-aș închipui eu un plan care să realizeze dorința d-voastre? ALECSANDRI; T. I 294. Socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. 4. Tranz. A reprezenta, a simboliza; a forma. Deasupra porții, crengi de verdeață închipuiau un arc. PAS, Z. I 121. O masă, la un capăt al sălii ceva mai înălțat, închipuia tribuna. CĂLINESCU, I. C. 97. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită și adusă din meșteșug așa, încît închipuia fel de fel de flori, de paseri. ISPIRESCU, L. 38. 5. Tranz. A face, a întocmi; a înjgheba; p. ext. a face rost (de ceva), a procura. Rugai pe prietinul meu... să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele. HOGAȘ, M. N. 7. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești ș-un car? CREANGĂ, O. A. 147. Fieșcare muncitor își are locul închipuit întocmai ca o grădină. GOLESCU, Î. 118. ◊ Intranz. Femeie hăi! ia vezi de-nchipuie mai iute de cea masă, că uite, ne-o căzut la gazdă musafiri flămînzi. HOGAȘ, M. N. 228. 6. Refl. (Construit cu un nume predicativ sau cu o complinire introdusă prin «ca») A lua chip de..., a se preface, a se transforma, a se deghiza în... Băieții... se închipuiesc cîni, sar la babă și o trîntesc jos. ȘEZ. II 61. Împărăteasa își încleștă dinții într-un măr... Pe dată îi sări inima din loc... iar ea se închipui o măgăriță. ib. IX 121. – Variantă: chipui vb. IV.

A ÎNCHIPUI închipui tranz. 1) A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a înfiripa; a sclipui; a improviza. ~ o colibă. 2) A aminti prin forma sa, înlocuind. Masa din colț închipuia tribuna. 3) (construit cu un pronume în dativ) A-și reprezenta în gând; a-și înfățișa; a-și imagina. A-și ~ viitoarea călătorie. /în + chip + suf. ~ui

închipuì v. 1. a face un chip, a reprezenta: marmura închipuia fel de fel de flori ISP.; 2. a-și pune în minte, a-și imagina: închipuiește-ți; 3. Mold. a face toate chipurile, a înjgheba: tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și un car? CR.

închípuĭ și -ĭésc, a v. tr. (d. chip). Vechĭ. Formez, daŭ formă: Dumnezeŭ închipui omul. Compar, asemăn: pe ceĭ bunĭ îĭ închipuim pămîntuluĭ celuĭ roditor. V. intr. Semăn, mă compar: somnul închipuĭește morțiĭ. Azĭ. V. tr. Imaginez, concep: a închipui un tabloŭ, o mașină. Figurez, reprezent: îmĭ închipui ce-a fost în acel naufragiŭ, îmĭ închipuĭ că-s fericit. Bănuĭesc, presupun: îmĭ închipuĭ ce a spus! Închipez, înjghebez, procur: Tu aĭ boĭ: de ce nu-țĭ închipuĭeștĭ și un car? (Cr.). Exclamativ: Închipuĭește-țĭ (adică: ce nenorocire! ce comedie!).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

închipui2 (a-și ~) (a-și imagina) vb. refl., ind. prez. 1 îmi închipui, 3 își închipuie, imperf. 1 îmi închipuiam; conj. prez. 1 sg. să îmi/să-mi închipui, 3 să își/să-și închipuie; imper. 2 sg. afirm. închipuie-ți; ger. închipuindu-mi

închipui1 (a ~) (a imagina) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. închipui, 3 închipuie, imperf. 1 închipuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să închipui, 3 să închipuie

închipui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. închipui, 3 închipuie, imperf. 3 sg. închipuia; conj. prez. 3 să închipuie; ger. închipuind

închipui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. închipui, 3 sg. și pl. închipuie, imperf. 3 sg. închipuia; ger. închipuind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCHIPUI vb. v. aduce, afla, apropia, asemăna, asemui, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, imita, incarna, inventa, întruchipa, întrupa, metamorfoza, mima, modifica, născoci, plănui, plăsmui, preface, preschimba, proiecta, realiza, reproduce, schimba, scorni, semăna, transforma.

ÎNCHIPUI vb. 1. v. imagina. 2. v. aștepta. 3. v. părea. 4. v. concepe. 5. v. bănui. 6. v. considera. 7. v. înfățișa. 8. v. înfățișa. 9. v. înjgheba.

ÎNCHIPUI vb. 1. a-și imagina, a-și înfățișa, a-și reprezenta, a vedea, (înv.) a-și figura. (Cum ți-o ~ tu pe ea?) 2. a (se) aștepta, a crede, a-și imagina. (Ce ți-ai ~ să vezi?) 3. a crede, a-și imagina, a i se năzări, a i se părea, (înv. și pop.) a i se năluci. (Tu ți-ai ~ numai că l-ai văzut!) 4. a concepe, a gîndi, a-și imagina, a vedea. (Cum îți ~ tu realizarea acestui lucru?) 5. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-și imagina, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a ști, a visa, (rar) a prevesti, (înv. și reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine și-ar fi putut ~ că se va întîmpla astfel?) 6. a se considera, a se crede, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se ține. (Se ~ inteligent.) 7. a imagina, a înfățișa, a reprezenta, (înv.) a arăduce. (Decorul ~ o pădure.) 8. a înfățișa, a reprezenta, a semnifica, a simboliza. (Aceste romburi ~...) 9. a încropi, a înfiripa, a înjgheba, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ în grabă ceva.)

închipui vb. v. ADUCE. AFLA. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. IMITA. INCARNA. INVENTA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA. METAMORFOZA. MIMA. MODIFICA. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PREFACE. PRESCHIMBA. PROIECTA. REALIZA. REPRODUCE. SCHIMBA. SCORNI. SEMĂNA. TRANSFORMA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

închipui, închipuiesc, vb. tranz. – (pop.) A transforma, a face, a întocmi: „Vin meșteri și mă cioplesc, / Icoane mă-nchipuiesc” (Bilțiu, 1996: 224). – Din în- + chip „față, înfățișare” + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).

închipui, închipuiesc, vb. tranz. – A transforma, a face, a întocmi; a reprezenta printr-o icoană: „Vin meșteri și mă cioplesc, / Icoane mă-nchipuiesc” (Bilțiu 1996: 224). – Din în- + chip „față, înfățișare” + -ui.

Intrare: chipuire
chipuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chipuire
  • chipuirea
plural
  • chipuiri
  • chipuirile
genitiv-dativ singular
  • chipuiri
  • chipuirii
plural
  • chipuiri
  • chipuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: închipui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închipui
  • ‑nchipui
  • închipuire
  • ‑nchipuire
  • închipuit
  • ‑nchipuit
  • închipuitu‑
  • ‑nchipuitu‑
  • închipuind
  • ‑nchipuind
  • închipuindu‑
  • ‑nchipuindu‑
singular plural
  • închipuie
  • ‑nchipuie
  • închipuiți
  • ‑nchipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închipui
  • ‑nchipui
(să)
  • închipui
  • ‑nchipui
  • închipuiam
  • ‑nchipuiam
  • închipuii
  • ‑nchipuii
  • închipuisem
  • ‑nchipuisem
a II-a (tu)
  • închipui
  • ‑nchipui
(să)
  • închipui
  • ‑nchipui
  • închipuiai
  • ‑nchipuiai
  • închipuiși
  • ‑nchipuiși
  • închipuiseși
  • ‑nchipuiseși
a III-a (el, ea)
  • închipuie
  • ‑nchipuie
(să)
  • închipuie
  • ‑nchipuie
  • închipuia
  • ‑nchipuia
  • închipui
  • ‑nchipui
  • închipuise
  • ‑nchipuise
plural I (noi)
  • închipuim
  • ‑nchipuim
(să)
  • închipuim
  • ‑nchipuim
  • închipuiam
  • ‑nchipuiam
  • închipuirăm
  • ‑nchipuirăm
  • închipuiserăm
  • ‑nchipuiserăm
  • închipuisem
  • ‑nchipuisem
a II-a (voi)
  • închipuiți
  • ‑nchipuiți
(să)
  • închipuiți
  • ‑nchipuiți
  • închipuiați
  • ‑nchipuiați
  • închipuirăți
  • ‑nchipuirăți
  • închipuiserăți
  • ‑nchipuiserăți
  • închipuiseți
  • ‑nchipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • închipuie
  • ‑nchipuie
(să)
  • închipuie
  • ‑nchipuie
  • închipuiau
  • ‑nchipuiau
  • închipui
  • ‑nchipui
  • închipuiseră
  • ‑nchipuiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chipui
  • chipuire
  • chipuit
  • chipuitu‑
  • chipuind
  • chipuindu‑
singular plural
  • chipuie
  • chipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chipui
(să)
  • chipui
  • chipuiam
  • chipuii
  • chipuisem
a II-a (tu)
  • chipui
(să)
  • chipui
  • chipuiai
  • chipuiși
  • chipuiseși
a III-a (el, ea)
  • chipuie
(să)
  • chipuie
  • chipuia
  • chipui
  • chipuise
plural I (noi)
  • chipuim
(să)
  • chipuim
  • chipuiam
  • chipuirăm
  • chipuiserăm
  • chipuisem
a II-a (voi)
  • chipuiți
(să)
  • chipuiți
  • chipuiați
  • chipuirăți
  • chipuiserăți
  • chipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chipuie
(să)
  • chipuie
  • chipuiau
  • chipui
  • chipuiseră
chiperi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închipui, închipuiverb

  • 1. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva; a-și imagina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Închipuiește-ți răniții, luptînd cu valurile toată noaptea. CAMIL PETRESCU, U. N. 328. DLRLC
    • format_quote Greu și-ar fi închipuit cineva o așa apropiere de sentimente între acești doi oameni. VLAHUȚĂ, O. A. 263. DLRLC
    • format_quote Închipuiește-ți, Iliescule... asară, cînd m-am dus acasă, ce să văd? NEGRUZZI, S. I 30. DLRLC
    • format_quote Nevasta administratorului zise: Își închipuie că i-am dat ieri mai puțin. DUMITRIU, N. 261. DLRLC
    • format_quote Dacă își închipuie că își bat joc de mine, se înșală. CAMIL PETRESCU, U. N. 216. DLRLC
    • format_quote Vă puteți închipui ce vra să zică a te scălda în Bistrița. CREANGĂ, A. 28. DLRLC
    • format_quote Mi-l închipuiam mai serios. DLRLC
    • format_quote Lui Zalmoxis [Dacii] nu-i făceau chip cioplit, ci și-l închipuiau sub forma cerului senin. IST. R.P.R. 34. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se imagina pe sine însuși într-o situație sau împrejurare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vorbind și răspunzîndu-și singur, închipuindu-se pe el în luptă cu ceilalți. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
  • 2. A plăsmui cu mintea, cu fantezia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Unde e-ndrăznețul care-o lume închipuise Și trăia închis într-însa? MACEDONSKI, O. I 276. DLRLC
    • format_quote Ce-ați zice, dac-aș închipui eu un plan care să realizeze dorința d-voastre? ALECSANDRI; T. I 294. DLRLC
    • format_quote Socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. DLRLC
  • 3. Forma, reprezenta, simboliza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Deasupra porții, crengi de verdeață închipuiau un arc. PAS, Z. I 121. DLRLC
    • format_quote O masă, la un capăt al sălii ceva mai înălțat, închipuia tribuna. CĂLINESCU, I. C. 97. DLRLC
    • format_quote Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită și adusă din meșteșug așa, încît închipuia fel de fel de flori, de paseri. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
  • 4. popular Face, înjgheba, întocmi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fieșcare muncitor își are locul închipuit întocmai ca o grădină. GOLESCU, Î. 118. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Femeie hăi! ia vezi de-nchipuie mai iute de cea masă, că uite, ne-o căzut la gazdă musafiri flămînzi. HOGAȘ, M. N. 228. DLRLC
    • 4.1. prin extensiune A face rost (de ceva). DLRLC
      sinonime: procura
      • format_quote Rugai pe prietinul meu... să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele. HOGAȘ, M. N. 7. DLRLC
      • format_quote Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești ș-un car? CREANGĂ, O. A. 147. DLRLC
  • 5. reflexiv (Construit cu un nume predicativ sau cu o complinire introdusă prin «ca») A lua chip de..., a se preface, a se transforma, a se deghiza în... DLRLC
    • format_quote Băieții... se închipuiesc cîni, sar la babă și o trîntesc jos. ȘEZ. II 61. DLRLC
    • format_quote Împărăteasa își încleștă dinții într-un măr... Pe dată îi sări inima din loc... iar ea se închipui o măgăriță. ȘEZ. IX 121. DLRLC
etimologie:
  • În + chip + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.