chipcea sf vz chepcea¹

chipceá, V. chepcea.

chepceá¹ sf [At: ȘIO / V: chip~ / Pl: ~céle / E: tc kepče] (Reg) 1 Lingură mare găurită, cu care se ia spuma. 2 Lingură cu care se amestecă în metale topite.

chepceá² sf [At: DDRF / Pl: ~céle / E: nct] (Sst) Covor de pâslă.

chepceá și chipceá f., pl. ele (turc. kepče, d. pers. kefče, polonic, chipceag, de unde și ngr. kepsé și bg. kebče. V. chipcel, chipceag). Munt. Mold. Rar. Linguroĭ cu găurĭ de luat spuma din ferturĭ. – În Hațeg căpcea, căuș de băut apă. V. cáuc și cĭorbalîc.