13 definiții pentru chiorăitură ghiorăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiorăitúră sf [At: I. CR. II, 299 / V: ghio~ / Pl: ~ri / E: chiorăi + ~(i)tură] Chiorăială.

CHIORĂITÚRĂ, chiorăituri, s. f. (Pop.) Chiorăială. [Pr.: -ră-i-.Var.: ghiorăitúră s. f.] – Chiorăi + suf. -tură.

CHIORĂITÚRĂ, chiorăituri, s. f. Chiorăială. [Pr.: -ră-i-.Var.: ghiorăitúră s. f.] – Chiorăi + suf. -tură.

CHIORĂITÚRĂ, chiorăituri, s. f. Chiorăială. – Din chiorăi + suf. -(i)tură.

ghiorăitu sf vz chiorăitură

GHIORĂITÚRĂ s. f. v. chiorăitură.

GHIORĂITÚRĂ s. f. v. chiorăitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiorăitúră/ghiorăitúră (-ră-i-) s. f., g.-d. art. chiorăitúrii/ghiorăitúrii; pl. chiorăitúri/ghiorăitúri

chiorăitúră/ghiorăitúră s. f. (sil. -ră-i-), g.-d. art. chiorăitúrii/ghiorăitúrii; pl. chiorăitúri/ghiorăitúri

ghiorăitúră v. chiorăitúră

ghiorăitúră (sil. ghio-)v. chiorăitură


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIORĂITÚRĂ s. v. chiorăit.

CHIORĂITU s. chiorăială, chiorăit. (~ intestinelor.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

lupte intestine soldate cu ghiorăituri expr. (adol.) foame, stare de inaniție.

Intrare: chiorăitură
chiorăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiorăitu
  • chiorăitura
plural
  • chiorăituri
  • chiorăiturile
genitiv-dativ singular
  • chiorăituri
  • chiorăiturii
plural
  • chiorăituri
  • chiorăiturilor
vocativ singular
plural
ghiorăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiorăitu
  • ghiorăitura
plural
  • ghiorăituri
  • ghiorăiturile
genitiv-dativ singular
  • ghiorăituri
  • ghiorăiturii
plural
  • ghiorăituri
  • ghiorăiturilor
vocativ singular
plural

chiorăitură ghiorăitură

etimologie:

  • Chiorăi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09