3 definiții pentru chiompăni

chiompăní [At: I. CR. III, 156 / Pzi: ~nésc / E: chiomp + -ăni] 1 vi A umbla la întâmplare, cu ochii închiși. 2 vi A lucra pe întuneric. 3 vr A se forța pentru a vedea mai bine.

CHIOMPĂNÍ, chiompănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla cu ochii închiși prin întuneric.

chĭombăĭésc (mă) v. refl. Fam. Mă puchinesc, mă mocoșesc la o lumină slabă. – Și chĭompăĭesc și -ănesc (nord).

Intrare: chiompăni
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chiompăni chiompănire chiompănit chiompănind singular plural
chiompănește chiompăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chiompănesc (să) chiompănesc chiompăneam chiompănii chiompănisem
a II-a (tu) chiompănești (să) chiompănești chiompăneai chiompăniși chiompăniseși
a III-a (el, ea) chiompănește (să) chiompănească chiompănea chiompăni chiompănise
plural I (noi) chiompănim (să) chiompănim chiompăneam chiompănirăm chiompăniserăm, chiompănisem*
a II-a (voi) chiompăniți (să) chiompăniți chiompăneați chiompănirăți chiompăniserăți, chiompăniseți*
a III-a (ei, ele) chiompănesc (să) chiompănească chiompăneau chiompăni chiompăniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)