2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chĭombăĭésc (mă) v. refl. Fam. Mă puchinesc, mă mocoșesc la o lumină slabă. – Și chĭompăĭesc și -ănesc (nord).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiompăí/chiombăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chiómpăie/chiómbăie, imperf. 3 sg. chiompăiá/chiombăiá

Intrare: chiompăire
chiompăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiompăire
  • chiompăirea
plural
  • chiompăiri
  • chiompăirile
genitiv-dativ singular
  • chiompăiri
  • chiompăirii
plural
  • chiompăiri
  • chiompăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiompăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiompăi
  • chiompăire
  • chiompăit
  • chiompăitu‑
  • chiompăind
  • chiompăindu‑
singular plural
  • chiompăie
  • chiompăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiompăi
(să)
  • chiompăi
  • chiompăiam
  • chiompăii
  • chiompăisem
a II-a (tu)
  • chiompăi
(să)
  • chiompăi
  • chiompăiai
  • chiompăiși
  • chiompăiseși
a III-a (el, ea)
  • chiompăie
(să)
  • chiompăie
  • chiompăia
  • chiompăi
  • chiompăise
plural I (noi)
  • chiompăim
(să)
  • chiompăim
  • chiompăiam
  • chiompăirăm
  • chiompăiserăm
  • chiompăisem
a II-a (voi)
  • chiompăiți
(să)
  • chiompăiți
  • chiompăiați
  • chiompăirăți
  • chiompăiserăți
  • chiompăiseți
a III-a (ei, ele)
  • chiompăie
(să)
  • chiompăie
  • chiompăiau
  • chiompăi
  • chiompăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)