chinavar sn vz chinovar

chinavár, V. cinabru.

chinăvar sn vz chinovar

chinovar sn [At: LB / V: (Mol) ~năv~, ~nav~ / E: ngr ϰινναβαρι, rs киноварь] (Chm; ind) Cinabru. corectat(ă)

cinabar sn vz cinabru

cinabor sn vz cinabru

cinabru sn [At: BARCIANU / V: ~bar, ~bor, ținabor, ținober / Pl: ~uri / E: it cinabro, fr cinabre] 1 Sulfură naturală de mercur, de culoare roșie Si: (înv) chinovar. 2 Colorant roșu-închis fabricat din cinabru (1) Si: (înv) chinovar. 3 (Pex) Culoare roșie-închisă, ca a cinabralui (1) Si: (Înv) chinovar. 4 (Med; pop) Medicament cu cinabru (1) pentru boli de piele Si: (înv) chinovar. 5 (Pex; pop; îf -bar) Sifilis.

CHINOVAR s. n. Sulfură roșie de mercur, folosită ca colorant și ca medicament. Matei-vodă iscălește și logofătul pune alături pecetea domnească cu chinovar. ODOBESCU, S. I 438.

CINABRU s. n. Sulfură naturală de mercur, de culoare roșie, folosită mai ales ca vopsea în pictură. Roșu de cinabru.

CHINOVAR s. n. Sulfură roșie de mercur, folosită ca colorant și ca medicament. – Vechi rus kinovarĩ; bg. kinovar.

CINABRU s.n. Sulfură naturală de mercur, de culoare roșie. ♦ Culoare roșie-închisă. [< it. cinabro, cf. fr. cinabre].

CINABRU s. n. 1. sulfură naturală de mercur, roșie. 2. culoare roșie-închisă. (< fr. cinabre)

CHINOVAR n. Colorant roșu folosit în pictură și în medicină; cinabru. /<bulg. kinovar

CINABRU n. 1) chim. Sulfură naturală de mercur sau de antimoniu, de culoare roșie, întrebuințată la prepararea vopselelor; vermillon. 2) Colorant roșu, întrebuințat în pictură și în medicină; chinovar. /<fr. cinabre

chinovar n. mineral roșu foarte greoiu, produs prin combinarea mercuriului cu sulfur. [Gr. mod. KINNAVÁRI].

chinovár, V. cinabru.

*cinábru n. (fr. cinabre, it. cinabro, d. lat. cinnábaris, care vine d. vgr. kinnábari). Min. Sulfură de mercur, roșie aprinsă. – Și chinavár și chinovár (rus. kinovarĭ, ngr. kinávari).

chinovar s. n.

cinabru (desp. -na-bru) s. n., art. cinabrul

chinovar s. n.

cinabru (-na-bru) s. n., art. cinabrul

chinovar s. n.

cinabru s. n. (sil. -bru), art. cinabrul

CHINOVAR s. v. vermillon.

CINABRU s. v. vermillon.

CHINOVAR s. cinabru, vermillon. (~ este o culoare roșie mult folosită in pictură.)

CINABRU s. chinovar, vermillon. (~ este o culoare roșie mult folosită în pictură.)

chinovar s. m. – Sulfură roșie de mercur. Ngr. ϰιννάβαρι (Roesler 570), cf. bg., rus. kinovarĭ. Se întîlnește cu dubletele cinabru (din it. cinabro), puțin folosit, și ținober (din germ. Zinnober), folosit în comerț.

CINÁBRU (< fr.) s. n. 1. Sulfură naturală de mercur, care se formează din soluții alcaline, hidrotermal, la temperaturi joase și se depune în apropierea suprafeței scoarței terestre. Are culoare roșie-carmin și luciu adamantin; este casantă și are aspect de mase compacte sau de pojghițe pulverente. Este cel mai important minereu de mercur (86,2% mercur). 2. Culoare roșie, cu tonuri între stacojiu și violet, folosită încă din antic.