2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chinăruít, ~ă a vz chenăruit2

chenărui vt [At: DA / V: chin~ / Pzi: ~ésc / E: chenar + -ui] (Rar) A împrejmui cu un chenar (2).

chenăruít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: chenărui] (Nob) Chenăruire.

chenăruít, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 46 / V: chin~ / Pl: ~iți, ~e / E: chenărui] Împrejmuit cu chenar.

chinărui v vz chenărui

CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui.

CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui.

CHENĂRUÍT, -Ă, chenăruiți, -te, adj. (Rar) Cu chenar. – V. chenărui.

CHENĂRUÍT, -Ă, chenăruiți, -te, adj. (Rar) Cu chenar. – V. chenărui.

CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. Suflecară mînecile chenăruite în stacojiu. DELAVRANCEA, S. 46. – Variantă: chinăruí (DELAVRANCEA, S. 121) vb. IV.

CHINĂRUÍ vb. IV v. chenărui.

CHENĂRUÍ, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. [Var.: chinăruí vb. IV] – Din chenar.

CHINĂRUÍ vb. IV. v. chenăruí.

A CHENĂRUÍ ~iésc tranz. (obiecte) A prevedea cu un chenar. /chenar + suf. ~ui

chenăruĭésc v. tr. (d. chenar). Rar. Pun chenar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chenăruí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 să chenăruiáscă

chenăruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiésc, imperf. 3 sg. chenăruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chenăruiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHENĂRUÍ vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)

CHENĂRUI vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)

Intrare: chenărui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chenărui
  • chenăruire
  • chenăruit
  • chenăruitu‑
  • chenăruind
  • chenăruindu‑
singular plural
  • chenăruiește
  • chenăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chenăruiesc
(să)
  • chenăruiesc
  • chenăruiam
  • chenăruii
  • chenăruisem
a II-a (tu)
  • chenăruiești
(să)
  • chenăruiești
  • chenăruiai
  • chenăruiși
  • chenăruiseși
a III-a (el, ea)
  • chenăruiește
(să)
  • chenăruiască
  • chenăruia
  • chenărui
  • chenăruise
plural I (noi)
  • chenăruim
(să)
  • chenăruim
  • chenăruiam
  • chenăruirăm
  • chenăruiserăm
  • chenăruisem
a II-a (voi)
  • chenăruiți
(să)
  • chenăruiți
  • chenăruiați
  • chenăruirăți
  • chenăruiserăți
  • chenăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • chenăruiesc
(să)
  • chenăruiască
  • chenăruiau
  • chenărui
  • chenăruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chinărui
  • chinăruire
  • chinăruit
  • chinăruitu‑
  • chinăruind
  • chinăruindu‑
singular plural
  • chinăruiește
  • chinăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chinăruiesc
(să)
  • chinăruiesc
  • chinăruiam
  • chinăruii
  • chinăruisem
a II-a (tu)
  • chinăruiești
(să)
  • chinăruiești
  • chinăruiai
  • chinăruiși
  • chinăruiseși
a III-a (el, ea)
  • chinăruiește
(să)
  • chinăruiască
  • chinăruia
  • chinărui
  • chinăruise
plural I (noi)
  • chinăruim
(să)
  • chinăruim
  • chinăruiam
  • chinăruirăm
  • chinăruiserăm
  • chinăruisem
a II-a (voi)
  • chinăruiți
(să)
  • chinăruiți
  • chinăruiați
  • chinăruirăți
  • chinăruiserăți
  • chinăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • chinăruiesc
(să)
  • chinăruiască
  • chinăruiau
  • chinărui
  • chinăruiseră
Intrare: chenăruit
chenăruit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chenăruit
  • chenăruitul
  • chenăruitu‑
  • chenărui
  • chenăruita
plural
  • chenăruiți
  • chenăruiții
  • chenăruite
  • chenăruitele
genitiv-dativ singular
  • chenăruit
  • chenăruitului
  • chenăruite
  • chenăruitei
plural
  • chenăruiți
  • chenăruiților
  • chenăruite
  • chenăruitelor
vocativ singular
plural
chinăruit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinăruit
  • chinăruitul
  • chinăruitu‑
  • chinărui
  • chinăruita
plural
  • chinăruiți
  • chinăruiții
  • chinăruite
  • chinăruitele
genitiv-dativ singular
  • chinăruit
  • chinăruitului
  • chinăruite
  • chinăruitei
plural
  • chinăruiți
  • chinăruiților
  • chinăruite
  • chinăruitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chenărui chinărui

  • 1. rar A încadra într-un chenar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Suflecară mînecile chenăruite în stacojiu. DELAVRANCEA, S. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Chenar + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09

chenăruit chinăruit

  • 1. rar Cu chenar.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi chenărui
    surse: DEX '98 DEX '09