5 definiții pentru chină

chínă2 sf vz chinchină

chínă1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ne / E: nct] 1-2 (Trs) Căpătâiul sau scaunul în care e înfiptă urzitoarea.

chínă s. f. – Coajă de chinchină. Fr. quina. Cuv. vechi (lipsește din DAR), însă a circulat în sec. XIX; cf. I. Văcărescu: de ce la doctori nu găsim vină, cînd ne omoară cu iod sau chină?Der. chinchină, s. f., din fr. quinquina; chinină, s. f., din fr. quinine.

chínă, chíne, s.f. (reg.) căpătâiul, scaunul urzitoarei.

Intrare: chină
chină
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chi china
plural chine chinele
genitiv-dativ singular chine chinei
plural chine chinelor
vocativ singular
plural