chemuluire sf [At: KLEIN, D. 114 / V: chim~ / P: ~mu-lu-i-re / Pl: ~ri / E: chemului] (Mgm; înv) 1 Chibzuire. 2 Socotire. 3 Păstrare. 4 Cruțare. 5 Economie.

chimuluire sf vz chemuluire

chemului (-uesc, -it), vb. – (Trans.) A reflecta, a calcula. – Var. chimului. Mag. kém(l)elni (Lacea, Dacor., IV, 778). Cuvînt rar. Gáldi, Dict., 114, pornește de la var. și o explică prin mag. kimél. – De aici, în Mold., expresia cu nechimiluita (var. cu chiuita), cu sensul de „fără socoteală, în exces”.

chemului, chemuluiesc, vb. IV (reg., înv.) a chibzui, a socoti, a ține seama; a cerceta, a observa.