2 intrări

14 definiții

chímic, ~ă [At: KLOPȘTOCK, F. 206 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr chimique] 1 a Cu privire la chimie (1). 2 a De chimie (1). 3 sm (Trs) Chimist (1). 4 a (Îs) Creion ~ Creion la care mina de grafit este înlocuită cu o pastă albastră, a cărei urmă este vizibilă mai ales pe o hârtie umedă.

CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică.Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique.

CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică.Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique.

CHÍMIC, -Ă, chimici, -e, adj. De chimie, care aparține chimiei, cu privire la chimie. Formulă chimică. Proces chimic. Reacție chimică. ♦ Care utilizează substanțe din domeniul chimiei. Curățirea chimică a hainelor. ◊ Creion chimic = creion cu mină de culoare violetă, fabricată pe cale sintetică și rezistentă la șters, a cărei urmă, cînd este udată, seamănă cu cerneala.

CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care ține de chimie, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe din domeniul chimiei. Curățătorie chimică.Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă pe hârtie se șterge greu. – Fr. chimique.

chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice

chímic adj. m., pl. chímici; f. sg. chímică, pl. chímice

IZOMERIE CHÍMICĂ s. v. tautomerie.

CHÍMIC, -Ă adj. Referitor la chimie. ♦ Care folosește substanțe din chimie. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, a cărui urmă lăsată pe hârtie se șterge greu. [Cf. fr. chimique, it. chimico].

CHÍMIC, -Ă adj. 1. referitor la chimie. ♦ care folosește substanțe și metode din chimie. ♦ creion ~ = creion cu mină violetă. 2. arme ~ ce = substanțe chimice toxice, folosite ca arme de luptă. (< fr. chimique)

CHÍMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de chimie; propriu chimiei. Reacție ~că. 2) Care aplică chimia și metodele ei. Curățătorie ~că.Creion ~ creion care, pe umed, lasă urme foarte pronunțate ce se șterg greu. /<fr. chimique

*chímic, -ă adj. (d. chimie; fr. chimique). Care ține de chimie: compozițiune chimică. Adv. Conform chimiiĭ: a lucra chimic. – Maĭ rar himic. V. galenic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

microcurățătoríe (chímică) s.f. Curățătorie chimică de mici proporții ◊ „«Nufărul» a înființat prima microcurățătorie chimică din București. Funcționează pe Bd. Muncii 102.” R.l. 12 V 75 p. 5 (din micro- + curățătorie [chimică])

Intrare: chimic
chimic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chimic chimicul chimică chimica
plural chimici chimicii chimice chimicele
genitiv-dativ singular chimic chimicului chimice chimicei
plural chimici chimicilor chimice chimicelor
vocativ singular
plural
Intrare: chimică
chimică
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.