5 intrări

49 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

chíle sfp [At: LTR / E: nct] Ardei iuți, cu fructe mici, conice, de culoare verde, în stare crudă, care devin roșii la maturitate.

Chíle (stat) (sp.) [ch pron. č] s. propriu n., g.-d. (statului) Chíle

chil4 sms [At: DA / V: hil, șil / E: fr chyle] (Fiz) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale.

chil1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: kil(ogram)] (Fam) Kilogram.

chil2 sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.

chílă1 sf [At: URICARIUL, ap. CIHAC, II, 49 / V: pi~ / Pl: ~le / E: tc klî] 1 Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2 (înv) Impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3 (Îe) Cu ~ Cu nemiluita.

chílă2 sf [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / Pl: ~le / E: nct] (Ban; csnp) Boccea.

chílă3 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 74/2 / Pl: ~le / E: vsl кyлa] 1 (Med; pop) Hernie. 2 (Îdt) Om de nimic.

CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram].

CHÍLĂ1, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile.

CHÍLĂ2, chile, s. f. Element pricipal de rezistență al osaturii unei nave, dispus pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille.

CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kilogram.

CHÍLĂ1, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile.

CHÍLĂ2, chile, s. f. Element principal de rezistență al osaturii unei nave, așezat pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille.

CHIL2, chile, s. n. (Familiar) Kilogram. Un chil de mere. – Variantă: (regional) chílă s. f.

CHÍLĂ2, chile, s. f. Veche măsură de capacitate, întrebuințată mai ales pentru cereale, a cărei valoare era de aproximativ 500 kg. Dacă vrei să-mi dai grîul cu 50 de lei chila... îți cumpăr tocită pînea de pe moșie. ALECSANDRI, T. I 347. Să mi te-ngrași [murgule] Că am să te vînz În tîrg la Buzău, Pe chile de grîu. TEODORESCU, P. P. 57.

Intrare: chil (u.m.)
chil (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DEX '98, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chil chilul
plural chile chilele
genitiv-dativ singular chil chilului
plural chile chilelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chi chila
plural chile chilele
genitiv-dativ singular chile chilei
plural chile chilelor
vocativ singular
plural
Intrare: chilă (u.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chi chila
plural chile chilele
genitiv-dativ singular chile chilei
plural chile chilelor
vocativ singular
plural
Intrare: chilă (navig.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chi chila
plural chile chilele
genitiv-dativ singular chile chilei
plural chile chilelor
vocativ singular
plural
Intrare: chile
chile
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Chile
Chile

chilă (navig.)

  • 1. Element pricipal de rezistență al osaturii unei nave, dispus pe axa longitudinală a fundului navei.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

chilă (u.m.)

  • 1. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Dacă vrei să-mi dai grîul cu 50 de lei chila... îți cumpăr toată pînea de pe moșie. ALECSANDRI, T. I 347.
      surse: DLRLC
    • Să mi te-ngrași [murgule] Că am să te vînz În tîrg la Buzău, Pe chile de grîu. TEODORESCU, P. P. 57.
      surse: DLRLC

etimologie:

chil (u.m.) chilă

etimologie:

  • kil[ogram]
    surse: DEX '09 DLRM