4 intrări

36 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chihái i [At: TDRG / V: chí-ha / E: ns cf chehe, chihăi] Cuvânt care imită tusea.

chiháĭ m., chiháĭe și chihaĭá f., V. chehaĭ.

CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya.

CHEHÁIE s. f. v. chehaia.

CHEHÁIE s. f. v. chehaia.

CHIHÁIE s. f. v. chehaia.

CHIHÁIE s. f. v. chehaia.

CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică.

chehaiá sf [At: (a. 1658) MAG. IST. II, 183/21 / V: ~ie, chih~, chiháie, chiháiu / P: che-ha-ia / Pl: ~hắi / E: tc kehaya, kyaya] (Înv) 1 Intendent al vizirului sau al pașei, însărcinat cu inspecția curții sale. 2 Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană Si: capuchehaia. 3-4 Subofițer (uneori) locotenent al căpitanului. 5-6 (Cu înțeles neprecizat, probabil) Funcționar vamal sau șef de poștă. 7 Primar. 8-9 Vornic sau vătășel al primăriei. 10 (Mol) Șef al pădurarilor. 11 (Îc) (Capu)-beiu sau -beg Locțiitor al Marelui vizir, însărcinat mai ales cu afacerile interne și militare. 12 (Îae) Comandant al general al oștii turcești pornită împotriva revoluționarilor din 1821. 13 (Îc) ~-chiatib Secretar al ministrului de interne.

chihăí1 vi [At: DDRF / V: ~icăí, ~huí / Pzi: ~ésc / E: chicot] A chicoti.

chihăí2 [At: CREANGĂ, A. 81/1 / V: cheh~ / Pzi: ~ésc / E: fo cf chihăi, chehe, chicoti] 1 vi A tuși sec, încontinuu, din cauza unei boli de plămâni. 2 vt A plictisi pe cineva, insistând cu vorba pe lângă el.

CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya.

CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva insistând cu vorba pe lângă el. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică.

CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. (Învechit) 1. Slujbaș vamal; șef de poștă. Iordache Pruncu, chehaiaua, îmi adusese podorojna și iată-mă iar pe drum. GHICA, S. 246. 2. Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. Acest guvernor general pornește pe Cara-Mustafa, chehaiaua sa, cu un corp de 10000 de turci... să ocupe Bucureștii. GHICAȘ.109. 3. Reprezentant al domnilor romîni pe lîngă Poarta otomană. V. capuchehaie.

CHIHÁIE, chihăi, s. m. 1. (Mold.) Șeful pădurarilor. Bade Ghiță, ce zici? ies godacii la ghindă de săneață? Ies; cînd a zis chîhaia Bardă că le-a dat de urmă, apoi s-a sfîrșit. SADOVEANU, O. I 61. Intrară în umbra bolților, merseră multă vreme în tăcereși poposiră la casa chihaiei, într-o poieniță. SADOVEANU, O. IV 484. Un oarecare chihaie de pădure, prin o explozie de praf... i s-a pîrlit obrazul. La TDRG. Primarele comunei au fost silit să suspende din funcțiune pe chihaia pădurii. IONESCU, D. 443. 2. (Învechit) Ostaș (în organizarea de altădată a armatei romîne). Chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118.

CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. Tranz. A insista cu vorba (pe lîngă cineva), a fi prea stăruitor, a bate capul, a plictisi. Chihăiam pe mama să se puie pe lîngă tata, ca doar m-a da și pe mine la catihet. CREANGĂ, A. 81. ◊ (Precizat prin determinarea «de cap») Lăutari sînt?Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăiești de cap? CREANGĂ, P. 308.

CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. (Înv.) 1. Slujbaș vamal; șef de poștă. 2. Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 3. Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană. – Tc. kehaya.

CHIHÁIE, chihăi, s. m. 1. (Reg.) Șeful pădurarilor. 2. (Înv.) Ostaș. – Tc. kehaya.[1]

  1. Încadrarea ca s. m. nu pare corectă (chiar dacă se referă la un bărbat). Atât varianta chehaia, cât și indicațiile din alte surse pledează pentru o încadrare ca s. f. gall

CHIHĂÍ, chihăiesc, vb. IV. 1. Tranz. A insista cu vorba pe lângă cineva; a plictisi. 2. Intranz. A tuși sec. – Onomatopee.

CHEHAIÁ ~iéle f. înv. 1) Slujbaș la vamă sau la poștă. 2) Persoană care administra curtea unui vizir sau a unui pașă. 3) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. /<turc. kehaya

CHEHAIE s.f. v. chehaia.

chehaià (chihaià) m. intendentul vizirului, al unui pașă și în special agentul, de afaceri al Domnilor, numit capu-chehaia: dacă se ducea colo la Pașa, Chihaia îl poftia, ciubucul să-și bea și cafea îi da Bimbașii Sava POP. [Turc. KEHAYÁ, lit. stăpânul casei].

cheháĭ și (maĭ noŭ) chiháĭ m., și chehaĭá și (maĭ noŭ) chihaĭá f., pl. ĭele (turc. kehaya și kĭaĭa, d. pers. kethuda, stăpînu caseĭ [ket, casă, și huda, stăpîn]. Vechĭ. Intendentu unuĭ vizir saŭ al unuĭ pașă. Capuchehaĭ. Ceauș, șef peste zece soldațĭ (Bălc. Chehaĭa-beĭ, al doilea comandant al ĭenicerilor. Comandantu general al oștiĭ turceștĭ pornite contra zavergiilor la 1821. Azĭ. Mold. Chiháĭe (f., ca slugă, pl. ăĭ). Șef de pădurarĭ. Pin Pt. și cheĭá (f.), intendent la vie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chehaiá / cheháie (reg., înv.) s. f., art. chehaiáua / cheháia, g.-d. art. chehaiálei / cheháiei; pl. chehaiále / chehắi, art. chehaiálele / chehắile

chihăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 să chihăiáscă

chehaiá / cheháie s.f., art. chehaiáua / cheháia, g.-d. art. chehaiélei / cheháiei; pl. chehaiéle / chehắi

chihăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiésc, imperf. 3 sg. chihăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chihăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHEHAIÁ s. v. capuchehaie.

CHIHĂÍ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.

chihăi vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cheháia (-ắi), s. m.1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. – 2. Agent al domnitorilor români la Constantinopol (mai curent, capuchehaia). – 3. În vechea organizare militară, locțiitor, ajutor de căpitan. – 4. Pădurar. – 5. În satele turcești, magistrat municipal, primar. – Var. chihaia, chihaie. Mr. chihăe, megl. chiaia. Tc. kahya, kehaya „majordom” (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 1123); cf. ngr. ϰεχαγιᾶς, bg. kechaja.

chihăí (-ăésc, -ít), vb.1. A tuși. – 2. A importuna, a deranja. Creație expresivă, cf. chicoti; se întîlnește cu alte creații spontane de același tip, cum sînt: chifui, vb. (a bombăni); chifti, vb. (a rîde); hihăi, vb. (a hohoti) etc. Sensul 2 pare a fi suferit influența lui cehăi.Der. chihăitură, s. f. (atac de tuse).

Intrare: chihai
chihai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chehaia / chehaie
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chehaia
  • chehaiaua
plural
  • chehaiale
  • chehaialele
genitiv-dativ singular
  • chehaiale
  • chehaialei
plural
  • chehaiale
  • chehaialelor
vocativ singular
  • chehaia
plural
  • chehaialelor
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chehaie
  • chehaia
plural
  • chehăi
  • chehăile
genitiv-dativ singular
  • chehăi
  • chehăii
plural
  • chehăi
  • chehăilor
vocativ singular
  • chehaie
  • chehaio
plural
  • chehăilor
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chihaie
  • chihaia
plural
  • chihăi
  • chihăile
genitiv-dativ singular
  • chihăi
  • chihăii
plural
  • chihăi
  • chihăilor
vocativ singular
  • chihaie
  • chihaio
plural
  • chihăilor
Intrare: chihaie
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chihaie
  • chihaia
plural
  • chihăi
  • chihăile
genitiv-dativ singular
  • chihăi
  • chihăii
plural
  • chihăi
  • chihăilor
vocativ singular
  • chihaie
  • chihaio
plural
  • chihăilor
Intrare: chihăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chihăi
  • chihăire
  • chihăit
  • chihăitu‑
  • chihăind
  • chihăindu‑
singular plural
  • chihăiește
  • chihăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chihăiesc
(să)
  • chihăiesc
  • chihăiam
  • chihăii
  • chihăisem
a II-a (tu)
  • chihăiești
(să)
  • chihăiești
  • chihăiai
  • chihăiși
  • chihăiseși
a III-a (el, ea)
  • chihăiește
(să)
  • chihăiască
  • chihăia
  • chihăi
  • chihăise
plural I (noi)
  • chihăim
(să)
  • chihăim
  • chihăiam
  • chihăirăm
  • chihăiserăm
  • chihăisem
a II-a (voi)
  • chihăiți
(să)
  • chihăiți
  • chihăiați
  • chihăirăți
  • chihăiserăți
  • chihăiseți
a III-a (ei, ele)
  • chihăiesc
(să)
  • chihăiască
  • chihăiau
  • chihăi
  • chihăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chehaia / chehaie chehaie chihaie

  • 1. învechit regional Șef al pădurarilor.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. învechit Slujbaș vamal; șef de poștă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Iordache Pruncu, chehaiaua, îmi adusese podorojna și iată-mă iar pe drum. GHICA, S. 246.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Acest guvernor general pornește pe Cara-Mustafa, chehaiaua sa, cu un corp de 10000 de turci... să ocupe Bucureștii. GHICA, S.109.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: capuchehaia / -ie

etimologie:

chihaie

  • 1. regional Moldova Șeful pădurarilor.
    surse: DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Bade Ghiță, ce zici? ies godacii la ghindă de săneață? – Ies; cînd a zis chîhaia Bardă că le-a dat de urmă, apoi s-a sfîrșit. SADOVEANU, O. I 61.
      surse: DLRLC
    • Intrară în umbra bolților, merseră multă vreme în tăcere – și poposiră la casa chihaiei, într-o poieniță. SADOVEANU, O. IV 484.
      surse: DLRLC
    • Un oarecare chihaie de pădure, prin o explozie de praf... i s-a pîrlit obrazul. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Primarele comunei au fost silit să suspende din funcțiune pe chihaia pădurii. IONESCU, D. 443.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Ostaș (în organizarea de altădată a armatei române).
    surse: DLRLC sinonime: ostaș un exemplu
    exemple
    • Chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118.
      surse: DLRLC

etimologie:

chihăi regional

  • 1. tranzitiv A plictisi pe cineva cu vorbe insistente.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: plictisi 2 exemple
    exemple
    • Chihăiam pe mama să se puie pe lîngă tata, ca doar m-a da și pe mine la catihet. CREANGĂ, A. 81.
      surse: DLRLC
    • Lăutari sînt? – Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăiești de cap? CREANGĂ, P. 308.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A tuși sec.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: tuși

etimologie: