2 intrări

5 definiții

chifligí vt [At: I. CR. II, 219 / Pzi: ~gésc / E: ns cf chirfti] (Mol) A terciui.

chifligí (-gésc, -ít), vb.1. Despre fructe, a (se) înmuia. – 2. A (se) fleșcăi. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 98). Circulă mai ales în Mold., cu multe var.: chiflosi, chilfosi, chirfosi. Pentru acest ultim cuvînt, pe care DAR îl explică greșit prin „a murdări”, cf. Iordan, BF, II, 172 și Graur, BL, IV, 185 (Bogrea, Dacor., III, 729, propune explicația prin sb. krvosalija „muncă grea”). – Der. chirfoseală (var. chilfoseală), s. f. (încurcătură, hărmălaie).

chifligí, chifligésc, vb. IV (reg., înv.) a terciui.

cofleșésc v. tr. (cp. cu lat. confracesco, id. Wld. la fraceo. V. și mîrced). Fleșcăĭesc, moleșesc (vorbind despre poamele coapte). Fig. Iron. Berghelesc, urîțesc, slăbesc: bătrîneța [!] l-a cofleșit. V. refl. Prunele s'aŭ cofleșit de căldură și de zdruncinăturile căruțeĭ. – Și chifligesc și tofligesc (nord). V. și chirfosesc, coleșesc.

Intrare: chifligi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) chifligi chifligire chifligit chifligind singular plural
chifligește chifligiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chifligesc (să) chifligesc chifligeam chifligii chifligisem
a II-a (tu) chifligești (să) chifligești chifligeai chifligiși chifligiseși
a III-a (el, ea) chifligește (să) chifligească chifligea chifligi chifligise
plural I (noi) chifligim (să) chifligim chifligeam chifligirăm chifligiserăm, chifligisem*
a II-a (voi) chifligiți (să) chifligiți chifligeați chifligirăți chifligiserăți, chifligiseți*
a III-a (ei, ele) chifligesc (să) chifligească chifligeau chifligi chifligiseră
Intrare: chifligire
chifligire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chifligire chifligirea
plural chifligiri chifligirile
genitiv-dativ singular chifligiri chifligirii
plural chifligiri chifligirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)