22 de definiții pentru chicoti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHICOTI, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). – Din chicot.

chicoti vi [At: CREANGĂ, GL. / V: (reg) cic~, iho~, hiho~, hinc~ / Pzi: ~tesc / E: ns cf chioti] 1 (Uneori, complinit prin „de”, rar „în”) A râde pe înfundate. 2 A chiui. 3 (Prin apropiere de hiroti) A vorbi încet și rar.

CHICOTI, chicotesc, vb. IV. Intranz. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (înfundate). – Din chicot.

CHICOTI, chicotesc, vb. IV. Intranz. (Uneori urmat de determinarea pleonastică «de rîs» sau, rar, «în rîs») A rîde cu izbucniri zgomotoase, cu hohote (de obicei pe ascuns sau pe înfundate). Și-nțelepții cu scufă au chicotit De cîntecul ăsta neauzit. DEȘLIU, G. 26. A chicotit în rîs și a clipit din ochi, cu gîndul la pozna voastră. PAS, Z. I 50. Elevii clasei își dădeau coate și chicoteau. SADOVEANU, N. F. 145. Nevestele trag cu urechea, se folosesc de întuneric și-și dau cu cotul, chicotesc cînd prind cîte o frîntură din vorba unchiașului și, din cînd în cînd, izbucnesc în rîs cu hohote. SP. POPESCU, M. G. 24. Fetele... numa-și dau ghiont una alteia și chicoteau pe socoteala mea, de răsuna prundul. CREANGĂ, A. 66. Cine chicotește aici? ALECSANDRI, T. I 190. ◊ Fig. Duduind, tractoarele Răscolesc ogoarele, Chicotesc ponoarele. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/3. ◊ Refl. (Rar) Cum intră în casă, începe a se chicoti și a spune de la nuntă. CREANGĂ, P. 173.

CHICOTI, chicotesc, vb. IV. Intranz. A rîde (pe ascuns sau pe înfundate) cu izbucniri zgomotoase, cu hohote. – Din chicot.

A CHICOTI ~esc intranz. A râde pe ascuns sau înfundat; a produce chicote. /Din chicot

chicotì v. Mold. a râde înfundat sau pe jumătate, din prostie sau din batjocură: Statu-Palmă chicoti AL.

chicot sn [At: CANTEMIR, IST. 39/16 / V: ~ihot, hihot / Pl: ~e / E: fo] 1 Râs înfundat sau cu izbucniri zgomotoase, cu hohot, de voie bună sau în batjocură. 2 Chiot. 3 (Pfm; îlv) A da ~ A striga.

chihotì v. a chiui: țopăiau și chihoteau CAR. [V. chiot].

chícot, chicotésc, V. hihot, hihotesc.

hihotésc și chicotésc v. tr. (rudă cu rut. hihotati, sîrb. kikotati, rus. hihikatĭ, a. î.; ung. nyihogni, germ. kichern. V. hohotesc). Fam. Rîd cu hohote: toțĭ rîdeaŭ, hihoteaŭ, strigaŭ (CL. 1910, 433). – Rar și mă chi-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chicoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotesc, 3 sg. chicotește, imperf. 1 chicoteam; conj. prez. 1 sg. să chicotesc, 3 să chicotească

chicoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotesc, imperf. 3 sg. chicotea; conj. prez. 3 să chicotească

chicoti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chicotesc, imperf. 3 sg. chicotea; conj. prez. 3 sg. și pl. chicotească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHICOTI vb. (reg.) a hihăi, a hihoti, (ir. sau depr. fig.) a necheza.

CHICOTI vb. (reg.) a hihăi, a hihoti, (ir. sau depr. fig.) a necheza. (De ce tot ~ acolo?)

Intrare: chicoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chicoti
  • chicotire
  • chicotit
  • chicotitu‑
  • chicotind
  • chicotindu‑
singular plural
  • chicotește
  • chicotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chicotesc
(să)
  • chicotesc
  • chicoteam
  • chicotii
  • chicotisem
a II-a (tu)
  • chicotești
(să)
  • chicotești
  • chicoteai
  • chicotiși
  • chicotiseși
a III-a (el, ea)
  • chicotește
(să)
  • chicotească
  • chicotea
  • chicoti
  • chicotise
plural I (noi)
  • chicotim
(să)
  • chicotim
  • chicoteam
  • chicotirăm
  • chicotiserăm
  • chicotisem
a II-a (voi)
  • chicotiți
(să)
  • chicotiți
  • chicoteați
  • chicotirăți
  • chicotiserăți
  • chicotiseți
a III-a (ei, ele)
  • chicotesc
(să)
  • chicotească
  • chicoteau
  • chicoti
  • chicotiseră
chihoti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hincoti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cicoti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chicoti, chicotescverb

  • 1. A râde pe ascuns sau cu izbucniri (zgomotoase). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Și-nțelepții cu scufă au chicotit De cîntecul ăsta neauzit. DEȘLIU, G. 26. DLRLC
    • format_quote A chicotit în rîs și a clipit din ochi, cu gîndul la pozna voastră. PAS, Z. I 50. DLRLC
    • format_quote Elevii clasei își dădeau coate și chicoteau. SADOVEANU, N. F. 145. DLRLC
    • format_quote Nevestele trag cu urechea, se folosesc de întuneric și-și dau cu cotul, chicotesc cînd prind cîte o frîntură din vorba unchiașului și, din cînd în cînd, izbucnesc în rîs cu hohote. SP. POPESCU, M. G. 24. DLRLC
    • format_quote Fetele... numa-și dau ghiont una alteia și chicoteau pe socoteala mea, de răsuna prundul. CREANGĂ, A. 66. DLRLC
    • format_quote Cine chicotește aici? ALECSANDRI, T. I 190. DLRLC
    • format_quote figurat Duduind, tractoarele Răscolesc ogoarele, Chicotesc ponoarele. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/3. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Cum intră în casă, începe a se chicoti și a spune de la nuntă. CREANGĂ, P. 173. DLRLC
etimologie:
  • chicot DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.