13 definiții pentru chicot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chícot sn [At: CANTEMIR, IST. 39/16 / V: ~ihót, híhot / Pl: ~e / E: fo] 1 Râs înfundat sau cu izbucniri zgomotoase, cu hohot, de voie bună sau în batjocură. 2 Chiot. 3 (Pfm; îlv) A da ~ A striga.

CHÍCOT, chicote, s. n. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase. – Din bg., sb. kikot.

CHÍCOT, chicote, s. n. Râs cu izbucniri (înfundate). – Din bg., scr. kikot.

CHICÓT, chicote, s. n. Rîs cu izbucniri zgomotoase, cu hohote (de obicei pe ascuns sau pe înfundate). Lăutarii cîntau și hora se învîrtea... împrejur, în roata mamelor, porneau chicote și cumetrele își dădeau coate și-și arătau, din ochi, fetele. SADOVEANU, O. I 73. Ținea nunta cîte o săptămînă tot în chiote și chicote. ALECSANDRI, T. 82. ◊ (Determinat, pleonastic, prin «de rîs») Auzind Joe chicotele lor de rîs și zgomotul ce făceau ei... se duse să se uite ce putea să fie asta. ISPIRESCU, U. 83.

CHÍCOT, chicote, s. n. Râs (înfundat) cu izbucniri zgomotoase. – Bg., sb. kikot.

CHÍCOT ~e n. Izbucnire de râs înfundat. /<bulg., sb. kikot

chicot n. Mold. hohot: ține nunta tot în chiote și în chicote AL. [Serb. KIKOT].

híhot și chícot n., pl. e (d. hihotesc; sîrb. kikot, pol. chychot. V. chic, inc). Fam. Hohot (maĭ ales copilăresc orĭ femeĭesc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chícot s. n., pl. chícote

chícot s. n., pl. chícote


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHÍCOT s. v. chicoteală.

CHICOT s. chicoteală, chicotire, chicotit, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Se aude un ~ de copii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chicót (chícote), s. n. – Rîs, izbucnire în rîs. – Var. chihot, hihot. Creație expresivă, care corespunde multor forme sl., cf. bg., sb. kikot, slov. hehèt, ceh. chechot, pol. chychot (Cihac, II, 49; Tiktin; Berneker 393); cf. hohot, chiot.Der. chicoti, vb. (a rîde); chicoteală, s. f. (rîs); hihoti, vb. (a-i miji zîmbetul pe buze).

Intrare: chicot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chicot
  • chicotul
  • chicotu‑
plural
  • chicote
  • chicotele
genitiv-dativ singular
  • chicot
  • chicotului
plural
  • chicote
  • chicotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chicot

  • 1. Râs înfundat cu izbucniri zgomotoase.
    exemple
    • Lăutarii cîntau și hora se învîrtea... împrejur, în roata mamelor, porneau chicote și cumetrele își dădeau coate și-și arătau, din ochi, fetele. SADOVEANU, O. I 73.
      surse: DLRLC
    • Ținea nunta cîte o săptămînă tot în chiote și chicote. ALECSANDRI, T. 82.
      surse: DLRLC
    • pleonastic Auzind Joe chicotele lor de rîs și zgomotul ce făceau ei... se duse să se uite ce putea să fie asta. ISPIRESCU, U. 83.
      surse: DLRLC

etimologie: