chiclazăr sn [At: ARHIVA XXIII, nr. 4 / Pl: ~e / E: chiclaz + -ăr] (Mol) Chiclaz.

chiclaz sn [At: CREANGĂ, GL. / V: cic~ / Pl: ~uri / E: mg lazurkék] (Mol; Buc) Sulfat de fier Si: (Mol) chiclazăr.

chicláz n., pl. urĭ, și chiclázăr n. fără pl. (germ. ghift-glas, pl. -gläser, sticlă otrăvită, adică „mineral cu aspect de otravă”. Cp. și cu ung. cikláz, o buruĭană, cnicus benedictus). Mold. Sulfat de cupru: un cer senin și verde ca peatra de chiclaz (Sadov. VR. 1911, 4, 54). V. peatră (vînătă).