2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chichie1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~ii / E: cf chită] (Reg) Legătură de bumbac.
chichie3 sf [At: (a. 1838) DOC. / Pl: ~ii / E: ngr θήϰη] (Înv) Chichiță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chichia vi [At: PAMFILE, J. II / P: ~chi-a / Pzi: ~iu / E: ns cf pipia] (Pop) 1 A piui. 2 A ciripi. 3 (D. copii mici) A gânguri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chichie (chichii), s. f. – (Înv.) Cutie, sertar. Ngr. θήϰη (Bogrea, Dacor., I, 262). Din același cuvînt, printr-o der. internă a rom., sau de la ngr. *θηϰίτσα (Bogrea, Ibid.), provine chichiță, s. f. (cutie; cufăr; sertar; tertip), de uz curent, și desigur chichineață, s. f. (cameră mică la mansardă; cocioabă), prin intermediul suf. -neață sau prin contaminare cu coteneață.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
chichie, chichii, s.f. (înv.) cutie, chichiță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chichia, pers. 3 sg. chichie, vb. I (reg.; despre copiii mici) a ciripi, a piui, a gânguri.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V103) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||