8 definiții pentru chibitcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chibítcă sf [At: DIONISIE, C. 225/24 / Pl: ~tce / E: rs кибитка] (Rar) Căruță mică (rusească) cu un cal sau doi (acoperită).

CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka.

CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Un fel de trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka.

CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. Un fel de trăsură acoperită. – Rus kibitka.

chibítcă f., pl. e și ĭ (rus. kibitka, cort de nomazĭ, căruță acoperită), dim. d. kibitá, semicerc de vîrșă, d. turc. kibit. Bern. 1, 503). Un fel de căruță rusească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chibítcă (rar) s. f., g.-d. art. chibítcei; pl. chibítce

chibítcă s. f., g.-d. art. chibítcei; pl. chibítce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chibítcă (-ci), s. f. – Cabrioletă, brișcă. Rus. kibitka. Astăzi puțin folosit, mai ales în Mold. Cf. Berneker 503.

Intrare: chibitcă
chibitcă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chibitcă
  • chibitca
plural
  • chibitce
  • chibitcele
genitiv-dativ singular
  • chibitce
  • chibitcei
plural
  • chibitce
  • chibitcelor
vocativ singular
plural