8 definiții pentru chibitcă

chibítcă sf [At: DIONISIE, C. 225/24 / Pl: ~tce / E: rs кибиткa] (Rar) Căruță mică (rusească) cu un cal sau doi (acoperită).

CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka.

CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Un fel de trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka.

CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. Un fel de trăsură acoperită. – Rus kibitka.

chibítcă (rar) s. f., g.-d. art. chibítcei; pl. chibítce

chibítcă s. f., g.-d. art. chibítcei; pl. chibítce

chibítcă (-ci), s. f. – Cabrioletă, brișcă. Rus. kibitka. Astăzi puțin folosit, mai ales în Mold. Cf. Berneker 503.

chibítcă f., pl. e și ĭ (rus. kibitka, cort de nomazĭ, căruță acoperită), dim. d. kibitá, semicerc de vîrșă, d. turc. kibit. Bern. 1, 503). Un fel de căruță rusească.

Intrare: chibitcă
chibitcă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chibitcă chibitca
plural chibitce chibitcele
genitiv-dativ singular chibitce chibitcei
plural chibitce chibitcelor
vocativ singular
plural