2 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiauna v vz scheuna

SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.: despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.

scăuăi[1] v vz scheuna

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

scheuna vir [At: EMINESCU, O. IV, 81 / P: sche-u~ / V: (reg) schiaona, schiauăna, schiau~, schiauona, schie~, schioni, schiuăna, schiuna, scauoi[1], scăoi (Pzi: și 3 scăoie), (Pzi: 3 scăuăiește), scăui (Pzi: 3 scăuiește), scău~, șcău~, șcheaona, șcheuna, șchiauna, șchiauona, știau~ / Pzi: scheaun, (rar) scheun / E: fo cf scheau] 1-2 A schelălăi (1-2). corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.

SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre cîini, uneori și despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate (de durere, mai rar de bucurie), a chelălăi. Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162. A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431. Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211. ◊ Refl. Fig. Poate cînd te-oi privi atît... scheunîndu-te ca un cîine prins, m-oi vindeca de tine! CAMIL PETRESCU, T. II 239. – Variante: scheauna, șcheuna (CAMILAR, N. I 153) vb. I.

A SCHEUNA pers. 3 scheaună intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuțite și jalnice. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge prefăcut fără lacrimi și cu glas înăbușit; a scânci. /Onomat.

scheunà v. Mold. a schelălăi: câinele a scheunat. [Onomatopee (din scheu-scheu! ce exprimă lătratul dureros al câinilor)].

schéun, a -á v. intr. (rudă cu schincănesc și scîncesc. Cp. cu mĭeun). Gem, schelălăĭesc foarte încet, cum fac cîniĭ cînd așteaptă la ușă și nu li se deschide saŭ aŭ altă nemulțămire saŭ și cînd se gudură: scheunînd ușor, dădea din coadă (VR 1911, 12, 419), scheaună, să scheune. – Și schion, a schioni (Munt. est.) și cheun, a cheuna (Munt. vest CL. 1910, 5, 551 și Trans. Agrb. Înt. 24).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+chiaun (fam.) adj. m., pl. chiauni; f. chiau, pl. chiaune

scheuna (a ~) (a schelălăi) (desp. sche-u-) vb., ind. prez. 3 scheaună, imperf. 3 pl. scheunau; conj. prez. 3 să scheaune

scheuna (a ~) (sche-u-) vb., ind. prez. 3 scheaună; conj. prez. 3 să scheaune

scheuna vb. (sil. sche-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. scheaună; conj. prez. 3 sg. și pl. scheaune

scheuna (ind. prez. 3 sg. și pl. scheaună)

schiaun, schiauni 2, schiaună 3, scheunăm 1 pl., scheune 3 conj., scheunam 1 imp., scheuna inf.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCHEUNA vb. a chelălăi, a schelălăi, (reg.) a țilăi. (Cîinele ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scheuna (schiaun, -at), vb.1. A lătra, a chelălăi. – 2. A țipa, a se văita. – Var. cheuna, chiauna, schiauna, șcheuni, schiona. Creație expresivă, bazată pe *chiau, care imită glasul plîngăreț al cîinelui, cf. chiu și chefni, mieuna < miau. Tiktin a intuit caracterul imitativ al creației, dar a pornit de la o bază *sklab, imposibilă în rom. După părerea greșită a lui Cihac, II, 330, din sl. skomati „a geme”. – Der. scheunătură, s. f. (lătrătură).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chiaun, -ă, chiauni, -e adj. zăpăcit; amețit (de oboseală sau de băutură)

scheuna, scheaun v. i. (d. oameni) a se văita, a (se) plânge

Intrare: chiaun
chiaun adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiaun
  • chiaunul
  • chiaunu‑
  • chiau
  • chiauna
plural
  • chiauni
  • chiaunii
  • chiaune
  • chiaunele
genitiv-dativ singular
  • chiaun
  • chiaunului
  • chiaune
  • chiaunei
plural
  • chiauni
  • chiaunilor
  • chiaune
  • chiaunelor
vocativ singular
plural
Intrare: scheuna
  • silabație: sche-u-na info
verb (V29)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scheuna
  • scheunare
  • scheunat
  • scheunatu‑
  • scheunând
  • scheunându‑
singular plural
  • scheaună
  • scheunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scheaun
(să)
  • scheaun
  • scheunam
  • scheunai
  • scheunasem
a II-a (tu)
  • scheauni
(să)
  • scheauni
  • scheunai
  • scheunași
  • scheunaseși
a III-a (el, ea)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheuna
  • scheună
  • scheunase
plural I (noi)
  • scheunăm
(să)
  • scheunăm
  • scheunam
  • scheunarăm
  • scheunaserăm
  • scheunasem
a II-a (voi)
  • scheunați
(să)
  • scheunați
  • scheunați
  • scheunarăți
  • scheunaserăți
  • scheunaseți
a III-a (ei, ele)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheunau
  • scheuna
  • scheunaseră
verb (V29)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șcheuna
  • șcheunare
  • șcheunat
  • șcheunatu‑
  • șcheunând
  • șcheunându‑
singular plural
  • șcheaună
  • șcheunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șcheaun
(să)
  • șcheaun
  • șcheunam
  • șcheunai
  • șcheunasem
a II-a (tu)
  • șcheauni
(să)
  • șcheauni
  • șcheunai
  • șcheunași
  • șcheunaseși
a III-a (el, ea)
  • șcheaună
(să)
  • șcheaune
  • șcheuna
  • șcheună
  • șcheunase
plural I (noi)
  • șcheunăm
(să)
  • șcheunăm
  • șcheunam
  • șcheunarăm
  • șcheunaserăm
  • șcheunasem
a II-a (voi)
  • șcheunați
(să)
  • șcheunați
  • șcheunați
  • șcheunarăți
  • șcheunaserăți
  • șcheunaseți
a III-a (ei, ele)
  • șcheaună
(să)
  • șcheaune
  • șcheunau
  • șcheuna
  • șcheunaseră
schiuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiuăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schioni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schieuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiauăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiaona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăuăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiauona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scauoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chiona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chiauna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V2.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scheauna
  • scheaunare
  • scheaunat
  • scheaunatu‑
  • scheaunând
  • scheaunându‑
singular plural
  • scheaună
  • scheaunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scheaun
(să)
  • scheaun
  • scheaunam
  • scheaunai
  • scheaunasem
a II-a (tu)
  • scheauni
(să)
  • scheauni
  • scheaunai
  • scheaunași
  • scheaunaseși
a III-a (el, ea)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheauna
  • scheaună
  • scheaunase
plural I (noi)
  • scheaunăm
(să)
  • scheaunăm
  • scheaunam
  • scheaunarăm
  • scheaunaserăm
  • scheaunasem
a II-a (voi)
  • scheaunați
(să)
  • scheaunați
  • scheaunați
  • scheaunarăți
  • scheaunaserăți
  • scheaunaseți
a III-a (ei, ele)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheaunau
  • scheauna
  • scheaunaseră
verb (V2.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schiauna
  • schiaunare
  • schiaunat
  • schiaunatu‑
  • schiaunând
  • schiaunându‑
singular plural
  • schiaună
  • schiaunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schiaun
(să)
  • schiaun
  • schiaunam
  • schiaunai
  • schiaunasem
a II-a (tu)
  • schiauni
(să)
  • schiauni
  • schiaunai
  • schiaunași
  • schiaunaseși
a III-a (el, ea)
  • schiaună
(să)
  • schiaune
  • schiauna
  • schiaună
  • schiaunase
plural I (noi)
  • schiaunăm
(să)
  • schiaunăm
  • schiaunam
  • schiaunarăm
  • schiaunaserăm
  • schiaunasem
a II-a (voi)
  • schiaunați
(să)
  • schiaunați
  • schiaunați
  • schiaunarăți
  • schiaunaserăți
  • schiaunaseți
a III-a (ei, ele)
  • schiaună
(să)
  • schiaune
  • schiaunau
  • schiauna
  • schiaunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scheuna, scheaunverb

  • 1. unipersonal (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162. DLRLC
    • format_quote A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431. DLRLC
    • format_quote Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211. DLRLC
    • 1.1. figurat familiar (Despre oameni) A se văita. DEX '09 DEX '98
      • format_quote reflexiv Poate cînd te-oi privi atît... scheunîndu-te ca un cîine prins, m-oi vindeca de tine! CAMIL PETRESCU, T. II 239. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.