5 definiții pentru chiau / chiau-chiau chiau-chiau


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiáu i [At: H XI, 247 / V: cheau / E: fo] 1 Cuvânt cu care vânătorul se adresează copoilor. 2 (Rep) Cuvânt care imită strigătul curcii.

CHIAU interj. (De obicei repetat) Onomatopee care imită urletul cîinilor (mai ales al celor de vinătoare). Doi copoi tineri au dat glas: chiau-chiau! și-un cerb cu douăsprezece clenciuri a ieșit în luncă. SADOVEANU, D. P. 82.

CHIAU interj. Cuvânt care imită chefnitul câinilor (de vânătoare).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiau/chiau-chiáu interj.

chiau/chiau-chiáu interj.

Intrare: chiau / chiau-chiau
chiau interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • chiau
chiau-chiau interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • chiau-chiau

chiau / chiau-chiau chiau-chiau

  • 1. de obicei repetat Onomatopee care imită urletul câinilor (mai ales al celor de vânătoare).
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Doi copoi tineri au dat glas: chiau-chiau! și-un cerb cu douăsprezece clenciuri a ieșit în luncă. SADOVEANU, D. P. 82.
      surse: DLRLC

etimologie: